Ruperea apei (amnioreea)

Ruperea apei sau amnioreea reprezintă ruperea unei structuri membranoase, cunoscută ca sacul amniotic, ce înconjoară fătul cât timp acesta se află în uter.

Acest sac conține lichid amiotic, cu rol în dezvoltarea și protecția fătului pe parcursul sarcinii. Membranele ce alcătuiesc sacul sunt subțiri, însă destul de rezistente, fiind nevoie de o presiune crescută pentru ca acestea să se rupă.

Una dintre membranele componente ale sacului este bogată în colagen, iar odată ce sarcina se apropie de termen, cantitatea colagenului începe să scadă, scăzând și rezistența sacului amniotic. (1, 3, 6)

Amnioreea reprezintă semnalul că nașterea va avea loc în scurt timp și poate avea loc înaintea sau, de cele mai multe ori, după începerea travaliului, la sfârșitul primului stadiu al acestuia, când contracțiile uterine devin din ce în ce mai puternice și colul se dilata mai mult. Aceast caz este definit ca ruptura spontană a membranelor. Dacă ruperea apei a avut loc, dar sarcina nu a ajuns încă la termen, situația este definită ca ruptură prematură a membranelor. (1, 2, 6)

Există și situații în care o femeie intră în travaliu și colul uterin este suficient de mult dilatat sau capul copilului s-a angajat deja în canalul de naștere, dar amnioreea nu s-a produs. Atunci, medicul poate lua decizia de a deschide sacul amniotic printr-o mică incizie, procedură denumită amniotomie și care poate cauza un ușor disconfort. Această metodă de producere a amnioreei este denumită ruperea artificială a membranelor. Amniotomia mai poate fi folosită în ideea accelerării instalării travaliului. (5, 6)

Manifestări

În ceea ce privește manifestările ce însoțesc ruperea apei, acestea diferă de la o femeie la alta, fluxul de lichid putându-se prezenta sub forma unor mici scurgeri ce pătează lenjeria, a unor scurgeri continue (al căror flux poate crește odată cu mișcările femeii) sau scurgerea unui volum mare de lichid dintr-o dată. Aceste scurgeri de lichid pot fi confundate și cu scugerile urinare, dat fiind faptul că incontinența urinară este un simptom frecvent experimentat în ultimele stadii ale sarcinii, dar creșterea fluxului lichidului în timp indică o probabilitatea crescută ca proveniența acestuia să fie din sacul amniotic rupt.

Uneori nu este ușor pentru o femeie să își dea seama dacă ruperea membranelor a avut loc, caz în care examenul fizic cu ajutorul unui specul vaginal și anumite teste de laborator făcute de un specialist vor determina dacă lichidul care se scurge este lichid amniotic sau nu. (1, 2, 5)

Cantitatea de fluid variază, putând ajunge și până la 800 ml. Uneori, odată cu ruperea apei, apare și o senzație de ușurare, datorită scăderii presiunii intraabdominale, iar în cazul femeilor care au intrat deja în travaliu, acestea pot simți că sunt gata să împingă. La unele femei, ruperea apei este însoțită de un mic sunet (asemănat cu cel al spargerii unui balon cu apă), urmat de fluxul lichidian ce se scurge din interiorul vaginului. (1, 2, 4)

Ce este de făcut?

Dacă femeia se află deja în spital, doctorul sau asistenta trebuie anunțați în legătură cu evenimentul ce tocmai a avut loc, iar în cazul femeilor care se află în altă parte, prezentarea la spital este necesară, chiar dacă încă nu au început contracțiile. Pentru a evita scurgerea lichidului, se poate folosi un absorbant sau, dacă lichidul se scurge în cantitate mare, se poate folosi un propop, de preferat alb, pentru a putea fi observată orice colorație anormală. (4, 5, 6)

Lichidul amniotic este lipsit de miros și de culoare. Colorația galbenă, verde sau în altă nuanță a acestuia poate fi semn al suferinței fetale, iar prezența unui miros semnalează existența unei infecții. Aceste două caracteristici trebuie menționate medicului cât mai rapid cu putință. Un alt aspect de care medicul ar putea fi interesat este ora la care s-a produs ruperea apei. (2, 3, 5)

Dacă travaliul nu a început la 24 de ore de la ruperea apei, se poate opta pentru inducerea acestuia sau se poate aștepta pentru instalarea sa naturală, dincolo de acest interval de timp. Majoritatea femeilor nasc după 24-48 de ore de la ruperea membranelor. Dacă pe durata sarcinii, testul pentru Streptococul de grup B a fost pozitiv, se va dori inducerea nașterii cât mai repede posibil, deoarece fătul nu mai este protejat împotriva infecțiilor de către lichidul amniotic. (2, 3, 7)

Dacă decizia a fost pentru așteptarea instalării travaliului, este importantă monitorizarea frecvenței cardiace a fătului și a mișcărilor acestuia, la anumite intervale de timp, precum și instruirea mamei în a-și verfica temperatura din 4 în 4 ore, pentru a observa eventuale semne ale unei infecții (febră). Medicul trebuie înștiințat dacă femeia a avut febră, frisoane sau dacă frecvența mișcărilor fătului a scăzut. (2, 4, 7)

În ceea ce privește contraindicațiile ce apar odată cu ruperea membranelor, acestea vizează orice acțiune care ar putea contamina vaginul cu bacterii, de aceea sexul nu este indicat pentru o femeie ce suspectează că amnioreea a avut loc. (2, 5, 6)

Ruperea prematură a apei

Ruperea prematură a membranelor reprezintă o situație în care ruperea apei se produce cu până la 34-37 de săptămâni înainte de termen, ceea ce pune copilul într-o postură riscantă. Printre factorii de risc se numără istoricul de rupere prematură a apei într-o sarcină anterioară, inflamația sau infecția la nivelul vaginului, sângerările vaginale în timpul sarcinii, placenta abruptio (dezlipirea placentei de pe peretele uterin), lipsa unei alimentații echilibrate sau malnutriția și fumatul. (1, 4, 6)

Dacă o sarcină nu a trecut de cea de-a 37 săptămână, medicul va recomanda întârzierea inducerii travaliului, pentru a prelungi perioada de dezvoltare a copilului în uter, lucru ce se face sub supravegherea atentă a specialistului, dat fiind riscul crescut al fătului de a contacta infecții. (2, 4, 7)

Odată ce amnioreea a avut loc prematur, dar după 37 de săptămâni de sarcină, nu se poate spune clar dacă beneficiile sunt mai mari când inducerea travaliului are loc la mai puțin de 24 de ore de la ruperea apei, pentru a preveni infecția bacteriană, atât a mamei, cât și a fătului sau dacă monitorizarea atentă a mamei și fătului până la instalarea naturală a travaliului este atitudinea corectă. Nașterea prematură poate avea loc atâta timp cât sarcina a ajuns sau a trecut de cea de-a 37-a săptămână, iar copilul va necesita îngrijire medicală adecvată. Prezentarea la doctor cât mai rapid posibil este indicată, pentru ca acesta să poată evalua starea copilului și să se asigure că totul este în regulă. (1, 4, 7)

Potențiale complicații are ruperii premature a apei sunt infecția fătului sau a mamei, complicații date de cordonul ombilical, precum și cele cauzate de nașterea prematură a copilului. (6)