Deshidratarea cronică are consecințe grave pentru sănătate

Deshidratarea cronică este o problemă răspândită care afectează aproape jumătate dintre adulții din Statele Unite și Europa. Deși efectele pe termen scurt ale deshidratării acute sunt bine cunoscute, mai puțină atenție a fost acordată impactului pe termen lung al subhidratării cronice. Studiile epidemiologice sugerează că subhidratarea cronică, chiar și ușoară, poate contribui la dezvoltarea bolilor coronariene, insuficienței cardiace, diabetului, obezității, deteriorării funcției renale, mortalității premature și îmbătrânirii accelerate, cu dovezi întărite de studiile pe șoareci.
Studiul publicat în Nature Reviews Nephrology subliniază consecințele pe termen lung ale deshidratării cronice.

Răspunsurile adaptive la subhidratare includ menținerea homeostaziei prin osmoreglare, cu eliberarea hormonului antidiuretic arginină vasopresină (AVP) pentru a reduce pierderea de apă prin excreție, stimularea senzației de sete și apetitului pentru sare, și ajustarea echilibrului termoregulator. În timp, subhidratarea cronică poate stabiliza un nou echilibru al apei, dar mecanismele și impactul pe termen lung sunt slab înțelese.

Subhidratarea este asociată cu diverse boli și condiții, precum diabetul necontrolat și anumite forme de boală renală, care pot predispune la pierderea apei. În contrast, anumite cancere și medicamente pot stimula secreția de AVP fără un aport scăzut de apă, ducând la hiponatremie.

Intervențiile pentru creșterea hidratării au explorat dacă hidratarea optimă poate preveni sau încetini bolile metabolice și cardiovasculare. Provocările includ uitarea de a bea apă, accesul limitat, lipsa setei, gustul neplăcut al apei și întreruperile legate de muncă datorate nevoii frecvente de a urina. Un studiu a arătat că o hidratare mai bună a fost asociată cu niveluri reduse de copeptină la persoanele cu boală cronică de rinichi.

Concluziile studiului indică legături între markerii subhidratării cronice și un risc crescut de diverse boli cronice, dar mecanismele subiacente sunt slab înțelese. Deși aderența limitată la regimurile de hidratare restrânge inferența cauzală, există dovezi că hidratarea optimă poate fi benefică, în special pentru persoanele care obișnuiesc să consume puțină apă. Studiile viitoare ar trebui să monitorizeze mai atent conformitatea și să se concentreze pe populațiile cronic subhidratate pentru a evalua eficacitatea intervențiilor de creștere a aportului de apă.

sursa: News Medical