Demența ar putea fi prezisă cu mult înainte de apariția primelor simptome

Apatia, ce descrie lipsa de interes sau de motivație, ar putea prezice apariția unor forme de demență cu mulți ani înainte de instalarea simptomelor, oferind o „fereastră de oportunitate” pentru tratarea bolii într-un stadiu incipient, potrivit noilor cercetări realizate de oamenii de știință de la Universitatea din Cambridge.
Demența frontotemporală este o cauză semnificativă a demenței în rândul persoanelor tinere. Adesea diagnosticată între 45 și 65 de ani, demența frontotemporală schimbă comportamentul, limbajul și personalitatea, ducând la impulsivitate, comportament inadecvat social și comportamente repetitive sau compulsive. O caracteristică comună a demenței frontotemporale este apatia, cu pierderea motivației, inițiativei și interesului pentru lucruri. În majoritatea cazurilor, apatia poate să apară cu zeci de ani înainte de alte simptome și poate fi un semn al problemelor viitoare.

„Apatia este unul dintre cele mai frecvente simptome la pacienții cu demență frontotemporală. Este legată de declinul funcțional, scăderea calității vieții, pierderea independenței și supraviețuirea mai slabă.”, a declarat Maura Malpetti, un om de știință la Departamentul de Neuroștiințe Clinice din cadrul Universității din Cambridge.

Demența frontotemporală poate fi genetică. Aproximativ o treime dintre pacienți au un istoric familial al afecțiunii. Noua descoperire despre importanța apatiei timpurii vine din Inițiativa pentru demență frontotemporală genetică (GENFI), o colaborare între oamenii de știință din Europa și Canada. Peste 1.000 de persoane participă la GENFI, din familii în care există o cauză genetică a demenței frontotemporale. Studiul actual evidențiază importanța investigării din timp a unei persoane apatică.

Studiul actual a implicat peste 300 de persoane sănătoase care poartă o genă care cauzează demență frontotemporală și 296 dintre rudele lor care au gene normale. Participanții au fost urmăriți pe parcursul mai multor ani. Niciunul nu a avut demență și majoritatea oamenilor din studiu nu știau dacă au sau nu o genă defectă. Cercetătorii au căutat schimbări în apatie, teste de memorie și scanări RMN ale creierului. Persoanele cu mutații genetice au fost mai apatice decât membri familiei lor cu gene normale. În plus, apatia a crescut semnificativ în doar doi ani de la începerea testelor. În cazul persoanelor cu defect genetic, apatia a prezis declinul cognitiv și acest lucru s-a accelerat pe măsură ce se apropiau de vârsta estimată de debut a simptomelor.

sursa: Science Daily