De ce te scarpini în cap atât de des - cauze pruritului scalpului

Pruritul, cunoscut sub denumirea de mâncărime poate reprezenta un simptom al afecțiunilor cutanate primare dar și al bolilor sistemice. Între bolile dermatologice cunoscute ca determinând un prurit intens figurează scabia, pediculozele, înțepăturile de insectă, urticaria, dermatita atopică și de contact, lichenul plan, milaria.

Când pruritul scalpului apare fără a fi asociat niciunei leziuni cutanate identificabile, trebuie luate în considerare xeroza cutanată, anumite afecțiuni sistemice sau consumul unor medicamente. De asemenea, mâncărimea poate să apară în cursul ultimelor luni de sarcină.

Pruritul scalpului este o afecțiune destul de întâlnită, dificilă din punct de vedere al diagnosticului și tratamentului. (7, 8, 9)

De ce te scarpini în cap atât de des - cauze

Pruritul scalpului are numeroase cauze, diferențiindu-se din punct de vedere:

Dermatologic:

• dermatoze inflamatorii: dermatită seboreică, psoriazis, mâncărime avansată de îmbătrânire și xeroză cutanată;
• dermatită atopică, dermatită de contact, scalp sensibil, lichen planopilaris, alopecie fibrosantă frontală, alopecie cicatrică centrifugă centrală, xeroză, faza activă de alopecia areată, urticarie, cicatrici, înțepături de insecte, lupus eritematos discoid;
• dermatoze infecțioase: foliculită, infecții micotice, bacteriene și virale, scabie;
• neoplasme: limfom, infiltrate leucemice ale pielii.

Neuropatic:

• diabetul zaharat, nevralgie post-herpetică, cefalee, nevralgie facială atipică, disestezie a scalpului, leziuni ale creierului și măduvei spinării, îngustarea foraminului osos din osteoartrită, sindrom Wallenberg, tumori cerebrale.

Sistemic:

• insuficiență renală cronică, boli hepatice colestatice, Limfom- Hodgkins și non hodgkins, prurit indus de droguri (de exemplu dobutamină), arterită eozinofilă a scalpului.

Psihogenic / psihosomatic (prurit somatoform cu co-morbiditate a bolilor psihiatrice și psihosomatice):

• tulburări obsesive compulsive, tulburări de anxietate, somatoformă și tulburări disociative, halucinații tactile, parazitoză delirantă, schizofrenie, depresie. (7, 8, 9)

Cauze comune ale pruritului scalpului

Mătreața

Este o afecțiune obișnuită care determină mâncărimea pielii scalpului. Nu este contagioasă sau gravă. Semnele și simptomele matreții pot include: fulgi de piele pe scalp, păr, sprâncene, barbă sau mustață și umeri, pruritul scalpulul.

Majoritatea cazurilor de matreață nu necesită îngrijirea medicului. Mătreața poate avea mai multe cauze, printre care:

• piele iritată, grasă;
• o ciupercăcare se hrănește cu uleiuri, prezentă pe scalpul majorității adulților;
• piele uscată;
• sensibilitate la produsele de îngrijire a părului (dermatită de contact);
• alte afecțiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul și eczema;
• anumite boli: Parkinson și alte boli care afectează sistemul nervos par de asemenea să crească riscul de matreață. HIV sau un sistem imunitar slăbit.

Principalul tratament pentru matreață este șamponul anti-matreață. Șamponul trebuie să conțină unul dintre următoarele ingrediente:

• acid salicilic;
• sulfura de seleniu;
• ketoconazol;
• gudron de cărbune. (1, 2, 3)

Păduchii

Aceștia pot infesta scalpul, corpul, pubisul și sprâncenele. Pediculoza scalpului este transmisă prin contact direct. Simptomele, semnele, diagnosticul și tratamentul diferă în funcție de localizarea infestării.

Pediculoza capului este larg răspândită pe glob. Pediculoza corpului este rară în ţările dezvoltate. Incidenţa exactă a pediculozei pubiene este necunoscută, dar este o boală frecventă la adulţii tineri, cu activitate sexuală. Transmiterea este uzual directă în pediculoza capului (contactul unui cap cu altul, mai ales la copii, în mediul şcolar) şi pediculoza pubiană (prin contact sexual) şi indirectă în pediculoza corpului (prin folosirea îmbrăcămintei infectate).

Pediculoza capului este mai frecventă la copii, dar se întâlneşte de asemenea şi la adulţi. Se limitează obişnuit la atingerea scalpului, în particular regiunea occipitală şi zona preauriculară. Rar atinge barba sau alte zone piloase. Pruritul la nivelul scalpului este simptomul caracteristic, fiind difuz sau cu predominenţă retroauricular şi occipital, extinzându-se pe gât. Leziuni papuloase pruriginoase pot fi remarcate pe ceafă şi umeri şi ocazional poate apare o erupţie maculopapuloasă pruriginoasă generalizată. Infecţia bacteriană secundară este rezultatul scărpinatului. În cazurile severe puroiul poate produce aglutinarea firelor de păr, aspect care a primit denumirea de „plica polonica”. Limfadenopatia regională şi febra nu sunt comune. Ouăle paraziţilor (lindeni) sunt identificate cu uşurinţă în regiunea occipitală şi parietală. Adulţii şi nimfele nu sunt observaţi frecvent, dar pot fi văzuţi în caz de infestare masivă.

Pediculoza scalpului este cel mai frecvent întâlnită la fetele cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, dar poate afecta orice persoană, infestarea persoanelor de culoare este rară. Păduchii scalpului se transmit ușor de la o persoană la alta prin contact apropiat și pot fi aruncați de pe păr de către vânt sau electricitate statică, prin folosirea periilor de păr sau a pălăriilor.

Infestația activă presupune prezența unui număr de peste 20 de păduchi și produce prurit sever, precum și nevoia pacientului de a se scărpina des. Examinarea este de cele mai multe ori normală, dar pot fi detectate excoriații și adenopatii cervicale posterioare.

Diagnosticul se stabilește prin demonstrarea prezenței păduchilor vii. Aceștia sunt detectați prin pieptănarea minuțioasă a părului ud cu un pieptene special, cu dinți subțiri și deși. Lindinile sunt ouă ovale, alb-cenușii, fixate la baza firelor de păr. Fiecare păduche adult poate depune în medie între 3 și 5 ouă pe zi.

Pentru a trata pediculoza scalpului se administrează:

• malation: se aplică pe părul și scalpul uscat, se spală și se clătește după 8-12 ore, se șamponează scalpul și se îndepărtează lindinile;
• permetrin: se spală părul și se aplică pe părul ud și retrpauricular și pe ceafă, se spală după 10 minute;
• lindan, șampon sau soluție. (4, 5, 6)

Psoriazisul scalpului

Este o afecțiune inflamatorie manifestată cel mai frecvent prin papule sau plăci eritematoase, bine circumscrise, acoperite de scuame argintii.

Psoriazisul ușor al scalpului se manifestă prin descuamări fine ale pielii scalpului, în timp ce psoriazisul sever al scalpului este remarcat de plăcile groase și cruste care acoperă porțiunile mari ale scalpului. Psoriazisul se poate extinde dincolo de linia părului până la frunte, partea din spate a gâtului și în jurul urechilor.

Alte tulburări ale pielii, cum ar fi dermatita seboreică, pot părea similare cu psoriazisul. Cu toate acestea, psoriazisul scalpului apare sub formă de pudră cu o strălucire argintie, în timp ce dermatita seboreică se manifestă prin secreția abundentă de sebum.

Psoriazisul scalpului poate fi dificil de tratat. Tratamentele sunt adesea combinate și rotite din cauza îngrijorărilor cu privire la efectele secundare sau pentru că simptomele au revenit după utilizarea repetată.

Tratamentele sistemice nu sunt adesea utilizate numai pentru psoriazisul scalpului, dar pot fi utilizate dacă psoriazisul este prezent în altă parte pe corp sau dacă psoriazisul nu răspunde la alte opțiuni de tratament.

Psoriazisul ușor al scalpului răspunde în general bine la produsele din gudron și acidul salicilic. Există numeroase șampoane medicinale din gudron de cărbune și gudron pentru tratarea leziunilor asociate cu psoriazisul scalpului.

Mâncărimea este foarte frecventă. Șampoanele care conțin mentol fără rețetă pot ajuta la reducerea mâncărimii. Steroizii topici sunt eficienți și pentru tratarea mâncărimii scalpului.

Căderea părului este o problemă frecventă cu care se confruntă cei cu psoriazisul scalpului. Adesea această cădere a părului este rezultatul deteriorării axului sau foliculilor de păr și nu este un rezultat al psoriazisului în sine. Această deteriorare poate apărea de la scărpinat, zgâriere sau pieptănare excesivă, precum și de la substanțe chimice sau ingrediente din tratamente și produse.

Păstrarea psoriazisului scalpului sub control cu ​​un tratament adecvat este primul pas către creșterea sănătoasă a părului. Căderea părului legată de tratamentele psoriazisului este aproape întotdeauna temporară. (10, 11, 12)

Scabia

Este o infestare a pielii cu parazitul artropod Sarcoptes scabiei. Se manifestă prin leziuni intens pruriginoase cu papule eritomatoase și șanțuri acariene, mâncărimea este cel mai frecvent simptom al scabiei.

Scabia scalpului apare mai frecvent la sugari și la persoane imunodeprimate și poate fi confundată cu dermatita seboreică.

Scabia se regăsește la nivel mondial și afectează oameni din toate rasele și clasele sociale, se poate răspândi rapid în condiții aglomerate, unde contactul apropiat cu corpul și pielea este frecvent.

Tratamentul constă în administrarea scabicidelor topice sau orale. Permetrinul este medicamentul topic de primă linie. Copiii mai mare și adulți trebuie să aplice permetrin sau lindan pe toata suprafața scalpului, iar pentru sugari și copii mici se recomandă permetrin evitându-se regiunile periorbitale și periorale. Pruritul poate fi tratat cu unguente cu corticosteroizi și/ sau antihistaminice orale. Simptomele și leziunile au nevoie de până la 3 săptămâni pentru vindecare, în ciuda omorârii acarienilor, făcând greu de recunoscut eșecul tratamentului datorită rezistenței. (7, 13, 14)

Dermatita seboreică

Reprezintă inflamația tegumentelor la nivelul cărora există o densitate mare a glandelor sebacee: față, scalp.

Simptomele se instalează gradat, dermatita apărând de obicei sub forma unei descuamări difuze și uscate sau grăsoase, a scalpului (mătreață) cu prurit variabil. În formele severe de boală, papule descuamative galben-roșiatice apar de-a lungul liniei de implatare a părului, în spatele urechilor, la nivelul conductelor auditive externe, în sprâncene, axile, în șanțurile nazolobiale și la nivelul sternului.

Nou-născuții pot dezvolta dermatită seboreică cu leziuni crustoase groase, galbene, la nivelul scalpului, leziuni fisurate și descuamative gălbui retroauriculare, papule faciale roșii. Copiii mai mari pot dezvolta, la nivelul scalpului, plăci descuamative groase, persistente, cu diametrul de 1-2 cm.

În cazul adulților șampoanele cu zinc pirition, sulfură de seleniu, cu sulf și acid salicilic sau cele cu gudron trebuie folosite zilnic sau o dată la două zile, până când mătreața este controlată, iar apoi o dată sau de două ori pe saptămână.

La sugari se folosește zilnic un șampon pentru copii, iar o cremă cu hidrocortizon se poate aplica de două ori pe zi. Pentru leziunile groase de la nivelul scalpului la un copil mic, se aplică pe zonele afectate, frecând cu o periuță de dinți, un gel cu corticosteroid sau acid salicilic în ulei de măsline. Scalpul se șamponează zilnic până dispar crustele groase. (15, 16, 17)