Ciuperca unghiei - ce trebuie să știi?

Ciuperca unghiei, cunoscută clinic sub numele de onicomicoză, este o infecție foarte frecventă, întâlnită mai ales la nivelul unghiilor degetelor mari de la picioare. Aceasta se traduce clinic prin modificări structurale și biologice a unghiilor, iar tratamentul său este dificil.

Cum apare ciuperca unghiei?

Aceasta apare în urma multiplicării în exces a fungilor ce se regăsesc, alături de bacterii, în mod fiziologic pe suprafața corpului nostru. Localizarea predilectă a acesteia la unghiile de la picioare este cauzată de mediul umed de la acest nivel, însă, în lipsa unei igiene riguroase a mâinilor, aceasta se poate dezvolta și la unghiile de la mâini.

În general, onicomicoza de la unghiile picioarelor este întânită mai des în cadrul „piciorului atletului”, din cauza mediului umed ce se formează în urma efortului fizic în încălțămintea lor. De asemenea, un factor de risc mai este și salonul de manichiură, deoarece, dacă instrumentele pe care personalul îl folosește nu este dezinfectat corespunzător, infecțiile fungice se pot transmite de la un client la altul. (1)

Factorii de risc pentru apariție

Cu toate că această infecție poate apărea la oricine, există anumiți factori ce cresc riscul de a dezvolta onicomicoza. Printre aceștia, se numără:

• purtarea de încălțăminte fără posibilitatea de aerisire;
• leziuni tegumentare în jurul unghiilor;
• circulație sanguină defectuoasă;
• înotul în piscine publice;
• purtarea de unghii false;
• sistem imunitar slăbit;
• diabetul. (1, 2, 3)

Semnele și simptomele onicomicozei

Schimbările de culoare, de textură și de formă a unghiilor sunt semnele principale ale unei infecții fungice a unghiilor. Unghia, în special cea de la degetul mare de la picior, devine gălbuie sau maronie, are un aspect crăpat și fragil și se poate desprinde de patul unghial. De asemenea, se poate simți și un miros anormal, neplăcut, ce provine de la ea. (1, 4)

Diagnosticul de certitudine al unei ciuperci a unghiei se face printr-un examen microbiologic, în special pentru a diferenția infecția fungică de alte afecțiuni ce produc un aspect asemănător al unghiei. Aceste teste pot consta fie în colorarea cu anumite substanțe a fragmentelor de unghie prelevate, fie prin folosirea de medii de cultură. (4)

Tratamentul infecției

Ciuperca unghiei se poate trata prin aplicarea de preparate topice, precum creme sau unguente, ce conțin substanțe menite să oprească din evoluție sau să omoare fungii patogeni. Exemple de astfel de substanțe sunt amorolfina și ciclopiroxina. În ciuda ușurinței de procurare și administrare a acestor unguente, eficiența lor nu este tocmai crescută, rata de vindecare prin intermediul tratamentului topic fiind de aproximativ 35%. (5)

În cazul în care tratamentul topic nu elimină infecția, este necesară administrarea de antimicotice. Acestea se aleg în funcție de clasa de fungi din care agentul patogen face parte, astfel încât să aibă eficiență cât mai crescută. Cu toate acestea, antibioticele administrate oral pot avea efecte nedorite, precum afectări gastrice sau intestinale, ori toxicitate hepatică. Majoritatea cazurilor de ciupercă a unghiei se tratează utilizând antimicotice orale în 10 luni. (5, 6)

Complicațiile în cazul în care nu se tratează

Dacă ciuperca unghiei nu este tratată, există riscul ca aceasta să să se extindă la tegumentul ce o înconjoară sau la distanță. Acest lucru este întâlnit în special la atleți, la care onicomicoza infectează pielea dintre degetele de la picioare, aceasta devenind iritată, crăpată și dureroasă. O altă localizare posibilă a extinderii infecției fungice este la nivel genital.

O categorie specială de risc o reprezintă persoanele care suferă de afecțiuni ale sistemului imunitar, în cazul cărora pot pătrunde bacterii în pielea crăpată din cauza infecției fungice, astfel apărând celulita, ce se tratează prin antibiotice și cauzează înroșirea și inflamația tegumentelor afectate. (7, 8)

Cum prevenim ciuperca unghiei?

Pentru a nu dezvolta o infecție micotică a unghiei este necesar să acordăm o atenție deosebită igienei mâinilor și picioarelor, mai ales în zona tegumentelor ce înconjoară unghiile. De asemenea, în special în cazul unghiilor de la picioare, este cu atât mai importantă igiena cu cât mediul în care acestea stau este unul cald și umed, propice pentru dezvoltarea unei astfel de infecții.

Specialiștii sugerează purtarea încălțămintei ce oferă posibilitatea de a se aerisi piciorului, evitarea purtării excesive a aceleași perechi de pantofi și aerisirea lor atunci când nu sunt folosiți. În plus, se pot folosi pudre speciale, ce au capacitatea de a opri multiplicarea fungilor în încălțăminte. (6)