De ce mi s-a deformat piciorul?

Deformarea piciorului reprezintă modificarea formei normale a acestuia, care poate presupune deformarea degetelor (degete în ciocan) sau a oaselor membrelor inferioare (piciorul plat, piciorul în varus equin, piciorul excavat, etc.).

Deformările membrelor inferioare pot fi congenitale (deformări cu care individul în cauză s-a născut) sau dobândite (pe care individul în cauză le-a dezvoltat pe parcursul vieții).

La nivelul membrelor inferioare pot fi descrise trei regiuni anatomice distincte:

• Regiunea anterioară, în componența căreia sunt cuprinse falangele şi oasele metatarsiene
• Regiunea intermediară, în alcătuirea căreia intră osul cuboid, osul scafoid (sau navicular) şi cele trei oase cuneiforme
• Regiunea posterioară, alcătuită din osul astragal (sau talusul) şi osul calcaneu.

Majoritatea deformărilor care apar la nivelul membrelor inferioare sunt minore, greu de identificat cu ochiul liber (necesită examen radiografic pentru depistare) şi cu prognostic favorabil. Cu toate acestea, apariția deformărilor de picioare pot indica apariția unor afecțiuni severe.

Pentru identificarea deformărilor membrelor inferioare este necesară o examinare fizică detaliată, care să cuprindă evaluarea poziției membrelor, a alinierii si flexibilității segmentelor osoase. Totodată, este necesară examinarea şi palparea articulațiilor membrelor inferioare, a tegumentelor, a vaselor din regiune (prin inspecție) şi a extremităților de membru.

Picioarele deformate sunt mult mai expuse traumatismelor și riscului de lezare sau rănire din cauza faptului că, în acest context, presiunea din anumite regiuni ale membrului creşte, cu afectarea tegumentului din aceste zone. Pierderea sensibilității de la nivelul membrelor inferioare (neuropatiile) creşte, de asemenea, riscul de apariție a diferitelor leziuni la nivelul picioarelor. [1], [2], [3], [4]

Cauze şi factori de risc

Factorii etiologici care pot determina deformarea membrelor inferioare sunt reprezentați de:

• Purtarea unei încălțăminte necorespunzătoare, cu tocuri înalte sau vârfuri ascuțite, care exercită o presiune excesivă la nivelul membrelor timp îndelungat
• Retracția tendonului ahilean
• Laxitatea articulară
• Hipotonia muşchilor şi a tendoanelor mușchilor plantari
• Conformații particulare ale piciorului
• Traumatisme
• Arsuri
• Fracturi osoase
• Afecțiuni metabolice (rahitism)
• Afecțiuni neurologice (paralizii)
• Afecțiuni reumatologice (artrita reumatoidă)
• Intervenții chirurgicale nereuşite (de corectare a monturilor)
• Supraponderalitatea şi obezitatea. [1], [2], [3], [4]

Clasificarea deformărilor de picior

În funcție de modul de apariție, deformările de picior sunt clasificate în deformări congenitale (prezente în momentul naşterii) şi deformări dobândite (dezvoltate pe parcursul vieții).

Deformările congenitale pot fi clasificate în două categorii, în funcție de mobilitate, astfel:

• Deformări posturale mobile, apărute datorită poziției vicioase a fătului în uter şi care se rezolvă imediat după naştere: piciorul var, piciorul valg, metatarsus adductus, piciorul tal-valg, metatarsus primus varus.
• Deformări congenitale fixe, care nu se remit spontan imediat după naştere: piciorul varus equin, metatarsus varus, talus vertical congenital, halux varus congenital.

Deformările dobândite ale membrelor inferioare sunt reprezentate de:

• Halux varus
• Antepiciorul plat
• Halux valgus (monturi)
• Piciorul plat
• Degete în ciocan (deformări în grifă)
• Antepiciorul complex deformat
• Antepiciorul rotund. [1], [2]

Semne şi simptome clinice

Deformările piciorului pot determina apariția următoarelor manifestări clinice specifice, precum durere plantară severă, care se accentuează în timpul mersului, apariția bătăturilor şi a altor zone de hiperkeratoză şi limitarea mersului.

O caracteristică clinică a deformării membrelor inferioare este accentuarea durerii în timpul mersului desculț şi ameliorarea durerii la mers când individul este încălțat.

Vom prezenta cel mai frecvent întâlnite deformări ale picioarelor în practica clinică:

Hallux varus reprezintă deplasarea degetului mare înspre porțiunea mediană, în raport cu axul primului metatarsian, care este deplasat înspre lateral. Degetul mare este deviat spre interiorul membrului inferior, îndepărtându-se de celelalte degete.

Hallux valgus sau monturile reprezintă deplasarea degetului mare înspre exteriorul membrului inferior, spre cel de-al doilea deget al piciorului, însoțită de devierea în abducție (în varism) al primului os metatarsian.

Piciorul plat, cunoscut şi sub denumirile de „platfus” sau „arcadă căzută”, reprezintă aplatizaea boltei membrelor inferioare astfel încât suprafața tălpii vine în contact total sau parțial cu solul. Piciorul plat este o modificare structurală a feței plantare a piciorului şi poate fi unilateral sau bilateral. În cazul piciorului plat, pot fi descrise patru grade de severitate, în funcție de evoluția bolii, astfel:

• Grad I - piciorul plat asimptomatic
• Grad II - picior plat reductibil
• Grad III - picior plat contractat
• Grad IV - picior plat rigid.

Piciorul plat poate apărea fiziologic, în contextul ortostatismului prelungit sau atunci când toată greutatea corpului este sprijinită pe un singur membru sau patologic, când apar modificări în structura componentelor anatomice ale membrelor inferioare.

Degetele în ciocan reprezintă o altă deformare a piciorului caracterizată prin imprimarea unei hiperflexii forțate a degetului. Degetele in ciocan sunt îndoite forțat la nivelul articulațiilor interfalangiene.
Piciorul plat anterior sau antepiciorul plat reprezintă o deformare a porțiunii anterioare a piciorului caracterizată prin prăbuşirea boltei transversale a membrului inferior, care inițial devine rectilinie, iar mai apoi se inversează.

Cele mai frecvente afecțiuni caracterizate prin deformarea membrelor inferioare sunt rahitismul, artrita reumatoidă şi paraliziile.

Rahitismul este o afecțiune metabolică apărută în copilărie, determinată de carența vitaminei D în organism, care se caracteriszează printr-o tulburare de mineralizare a oaselor.
Din punct de vedere clinic, rahitismul se caracterizează prin prezența boselor frontale şi parietale, craniotabes, macrocranie, frunte olimpiană, plagiocefalie, proeminență occipitală, fontanelă anterioară deschisă după împlinirea vârstei de opt luni sau persistența acesteia peste vârsta de 18 luni, mătănii costale, stern înfundat sau proeminent, şanț submamar, deformarea claviculei, torace sub formă de clopot, brățări rahitice, genu valgus sau varus, cifoză dorsală, coxa vara sau valga, lordoză, deformări dentare, număr crescut de carii dentare, plămân rahitic, hiperlaxitate ligamentară, hipotonie musculară, hipocalcemie, astenie, dureri osoase, anemie, distensie abdominală.

Artrita reumatoidă este o afecțiune inflamatorie cronică sistemică şi autoimună, caracterizată prin afectarea deformantă şi distructivă a articulațiilor şi este însoțită de multiple manifestări sistemice.
Din punct de vedere clinic, artrita reumatoidă se caracterizează prin afectarea diferitelor articulații (articulațiile mâinilor, articulația atlanto-axială, articulația genunchilor, articulația coxo-femurală, articulațiile metatarsofalangiene, gleznele, coatele şi umerii) cu durere şi redoare matinală, tumefacție, lezare funcțională, căldură locală şi deformarea zonei lezate.
Totodată, pot apărea şi alte manifestări clinice sistemice precum vasculită, noduli reumatoizi, afectare pulmonară (pleurezie, pneumotorax), afectare cardiacă (pericardită, miocardită, endocardită), afectare neurologică (parestezii, amiotrofii, areflexie, paralizii), afectare osoasă (osteoporoză, osteopenie juxtaarticulară, risc crescut de fracturi), afectare oculară (irită, sclerită, iridociclită, episclerită, keratoconjunctivită sicca), afectare musculară (miozită inflamatorie, atrofie musculară), etc.

Paraliziile sunt afecțiuni neurologice caracterizate prin imposibilitatea realizării diferitelor mişcări secundară incapacității mobilizării unui muşchi sau a unei grupe de muşchi, consecutivă lezării ireversibile a unei structuri nervoase. [1], [2], [3], [4]

Tratament

Majoritatea deformărilor de membre inferioare prezente la naştere sau dobândite pe perioada vieții pot necesita tratament conservator (ortopedic) sau chirurgical.

În cazul deformărilor apărute pe fondul anumitor afecțiuni, se recomandă administrarea tratamentului corespunzător pentru corectarea bolii respective, dacă acest lucru este posibil.

Astfel, tratamentul rahitismului constă în adminisrrarea vitaminei D pe cale orală, sub formă de comprimate sau parenterală, sub formă injectabilă intramuscular. În asocierea vitaminei D poate fi necesară şi administrarea de calciu, pentru combaterea episoadelor de hipocalcemie.

Tratamentul artritei reumatoide presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene, glucocorticoizi (Prednison), medicamente remisive sintetice (Metotrexat, Leflunomid, Hidroxiclorochină, Ciclofosfamidă, Azatioprină, Ciclosporină) sau biologice (Infliximab, Adalimumab, Certolizumab, Golimumab, Etanercept, Abatacept, Tocilizumab). În formele severe poate fi necesar tratament chirurgical. [1], [2], [3], [4]