De ce îți curge nasul des (și nu ești răcit) - și sfaturi pentru mucoși

Numeroase persoane acuză scurgeri nazale frecvente și abundente, deși nu sunt răcite. Unele, cu toate că nu prezintă nicio altă simptomă de răceală sau gripă, își administrează chiar medicație de combatere a acestora cu scopul de a înlătura aceste manifestări, fără a fi bolnave. În continuare vom aborda acest subiect pe larg, descriind scurgerile nazale patologice, factorii etiologici care le pot determina, alte manifestări clinice de care pot fi însoțite și tratamentul prin care pot fi combătute.

Rinoreea este termenul medical care definește apariția unor scurgeri nazale abundente, fluide sau mucoase de la nivelul cavității nazale.
Rinoreea este o manifestare clinică frecvent întâlnită în cadrul infecțiilor de tract respirator și nu numai. În majoritatea cazuilor, rinoreea nu este un semn al anumitor afecțiuni severe.

În funcție de momentul scurs de la debut, există două forme distincte de rinoree: rinoreea acută, care persistă mau puțin de trei săptămâni și rinoreea cronică, a cărei durată este mai mare de trei săptămâni. [1], [2], [4]

Cauze și factori de risc

În majoritatea cazuri, rinoreea este expresia unei răceli sau a unei gripe, apărute în urma infecției cu diferiți agenți patogeni, virusuri sau bacterii.

Există însă numeroase cazuri în care rinoreea nu apare în contextul răcelilor sau a gripei, fiind datorată altor factori etiologici. Acești factori etiologici care pot duce la apariția scurgerilor nazale abundente sunt reprezentați de următoarele aspecte patologice:

• Aerul uscat, neumidificat
• Rinita medicamentoasă, secundară întreruperii tratamentului cu decongestionante nazale, precum xilometazolină, efedrină sau cocaină (întreruperea bruscă a administrării de decongestionante nazale, în urma unui tratament îndelungat, poate duce la apariția unui fenomen de rebound congestiv)
• Rinita vasomotorie
• Rinita alergică
• Polipoza nazală
• Sinuzita acută sau cronică
• Tumorile nazale
• Scurgerile de lichid cefalo-rahidian, care apar frecvent în urma unor traumatisme severe cranio-cerebrale, situația în care se produce ruperea meningelui și scurgerea lichidului cefalorahidian la nivelul cavității nazale
• Corpi străini intranazali, frecvent întâlniți în rândul copiilor
• Contactul cu anumite substanțe chimice (formol, etc.) sau anumite legume (ceapă, usturoi piper, ardei iute), care duc la apariția rinoreei pasagere. [1], [2], [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Secrețiile nazale apărute în cazul sinuzitelor acute prezintă consistență vâscoasă și sunt lipsite de culoare. În cadrul sinuzitelor cronice, secrețiile nazale abundente pot prezenta consistență mucoasă sau muco-purulentă, sunt urât mirositoare și prezintă o culoare galben-verzuie.

În cazul anumitor afecțiuni, secrețiile nazale în exces se pot scurge spre posterior, spre nazofaringe, determinând apariția unei tuse productive, mai accentuată în timpul nopții datorită poziției declive pe care bolnavul o adoptă în timpul somnului (poziție care facilitează acumularea secrețiilor la nivelul faringelui). Aceste secreții abundente pot duce la suprainfecție, cu apariția secundară a durerilor de gât.

Screțiile nazale în cantități mari, cu caracter inflamator, pot duce la obstruarea conductului auditiv (sau trompa lui Eustachio, care realizează o cale de comunicare între urechea internă și faringe), cu apariția secudnară a otitei însoțită de otalgie intensă. Totodată, secrețiile nazale abundente pot determina obstruarea sinusurilor nazale, cu risc crescut infecție locală și apariția secundară a sinuzitei.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția scurgerilor anzale abundete și tabloul clinic prin care sunt caracterizate:

Rinită

Rinita alergică este o afecțiune care se definește prin inflamația mucoasei nazale de etiologie alergică, secundară expunerii sezoniere sau persistente la diferiți factori alergeni. Rinita alergică prezintă o importantă componentă imunologică, find secundară rinosinusale IgE mediată. Din punct de vedere clinic, rinita alergică se caracterizează prin rinoree și hidroree abundente, strănuturi intense, violente, în salve, obstrucție nazală bilaterală, prurit nazal, respirație bucală, senzația de tensiune la nivelul sinusurilor, hiposmie, cefalee, iritabiliate, oboseală, insomnie, hipoacuzie de transmisie, senzația de presiune în ureche, cearcăne, tuse inițial seacă iar mai apoi productivă, eritem conjunctival, prurit conjunctival, hiperlăcrimare.

Rinita vasomotorie este rinita non-alergică și non-infecțioasă a cărui mecanism etiopatogenic este necunoscut. Rinita vasomotorie se caracterizează din punct de vedere clinic prin rinoree, obstrucție nazală și strănut.

Polipi nazali

Polipoza nazală se caracterizează prin apariția polipilor la nivel nazal secundară degenerescenței edematoase a mucoasei rinosinusale. Polipoza nazală se datorează de cele mai multe ori unei inflamații locale persistente sau alergiilor respiratorii. Din punct de vedere clinic, polipoza nazală se caracterizează prin obstrucție nazală, rinoree apoasă, mucoasă sau muco-purulentă, hiposmie/anosmie și rinolalie. La examinarea clinică a bolnavului cu polipoză nazală, medicul poate decela prezența unor formațiuni polipoase translucide, de culoare albicioasă, cenușie sau gălbuie, pe suprafața mucoasei rinosinusale, care sunt mobile și nu sângerează la atingere. Formațiunile polipoase de dimensiuni mari pot duce la defoarmarea feței (facies caracteristic „de broască”), însă acest lucru este mai frecvent întâlnit în rândul copiilor sau a persoanelor tinere.

Sinuzită

Sinuzita este o afecțiune inflamatorie a mucoasei sinusurilor paranazale. În funcție de durata persistenței bolii, sinuzitele pot fi clasificate în sinuzite acute și sinuzite cronice. Acestea două sunt diferite din punct de vedere simptomatic. Sinuzita acută se caracterizează clinic prin cefalee și durere intensă localizată la nivelul feței, lancinantă, cu caracter pulsatil, care se accentuează în timpul mișcărilot bruște ale capului, în timpul strănutului, la plaparea sinusurilor paranazal sau la aplecarea capului, rinoree unilaterală, de consistență mucoasă sau mucopurulentă, de culoare galben-verzuie, inodoră sau cu miros fetid, obstrucție nazală unilaterală, hiposmie/anosmie, cacosmie, astenie, febră, inapetență. La examinarea clinică a bolnavului cu sinuzită acută, medicul poate decela congestia, edemul și tumefacția mucoasei nazale și prezența unor secreții nazale abundente care se scurg spre rinofaringe. Spre deosebire sinuzita acută, sinuzita cronică este mai slențioasă, fiind caracterizată clinic doar prin rinoree cronică, obstrucție nazală, congestia mucoasei nazale și prezența secrețiilor nazale purulente.

Tumori

Tumorile nazo-sinusale benigne sau maligne pot determina apariția scurgerilor nazale abundente, mucopurulente sau sangvinolente, unilaterale alături de alte manifestări clinice, precum epistaxisuri repetate, obstrucție nazală unilaterală, diferite tipuri de nevralgii, cacosmie, tulburări olfactive.

Scurgeri de lichid cefalorahidian

Scurgerile de lichid cefalorahidian apar frecvent în cadrul traumatismelor cranio-cerebrale severe, atunci când s-a produs ruptura de meninge și pot fi însoțite de anumite manifestări clinice specifice precum rinoree apoasă, incoloră, scurgeri de secreții nazale spre posterior, spre nazofaringe, otoree, perceperea unui gust sărac sau dulce în gură (datorită faptului că în aceste condiții în compoziția lichidului cefalo-rahidian se află aproximativ două treimi din concentrația sangvină de glucoză), cefalee, hipertensiune intracraniană, febră, fotofobie, tinitus, tulburări de câmp vizual, alterarea statusului neuroogic al bolnavului, putându-se ajunge până la comă, meningism, semne datorate insuficienței hipofizare care poate apărea. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Este absolut necesară identificarea cauzei care a dus la apariția scurgerilor nazale abundente, pentru a putea administra tratamentul corespunzător de combatere a acesteia și pentru a putea preveni apariția complicațiilor (unele dintre ele fiind chiar severe, precum meningita sau otita, complicație a sinuzitelor netratate).

Pentru depistarea diferitelor tipuri de afecțiuni care duc la apariția rinoreei este necesară efectuarea unei anamneze complete (care să cuprindă momentul apariția scurgerilor nazale abundente, aspectul, culoarea, consistența și mirosul acestora, alte simptome însoțitoare, informații despre instoricul patologic personale și familial al bolnavului, documentare cu privire la condițiile de viață și muncă a bolnavului, eventuală automedicație, etc.), a examenului clinic amănunțit (care oferă informații cu privire la aspectul mucoasei nazale, sensibilitatea sinusurilor paranazale la atingere, aspectul gâtului și a urechilor) și a unei serii de investigații paraclinice (precum culturi bacteriene din secrețiile nazale, radiografie anterioară a feței, care să evidențieze mai bine aspectul imagistic al sinusurilor paranazale, tomografie computerizată de craniu nativ sau rezonanță magnetică nucleară și cisternografia IRM, în caz de suspiciune a scurgerii de lichid cefalorahidian, biopsie nazală și examen histopatologic, în cazurile cu suspiciune de malignitate). [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratamentul simptomatic al scurgerilor nazale abundente constă în administrarea locală a decongestionantelor nazale cu efedrină sau fenilefrină, utilizarea corticosteroizilor nazali și a antihistaminicelor (în cazul formelor alergice). Totodată, bolnavii în cauză sunt sfătuiți să mențină igiena mucoasei nazale prin utilizarea frecventă a soluțiilor nazale saline și să asigure o hidratare intensă mucoasei nazale prin aplicarea locală a vitaminei A sau a rinopanteinei. Persoanele alergice sunt, de asemenea, sfătuite să evite expunerea la factori alergeni sau iritanți nespecifici (fum de țigară, etc.), care pot determina iritarea mucoasei nazale.

Toate acestea însă sunt doar niște metode de combatere și prevenire a simptomatologiei, fără a fi tratată cauza care a dus la apariția scurgerilor nazale abundente și a celorlalte manifstări clinice asociate. Fără tratament etiologic de combatere a bolii de fond, după întreruperea tratamentului simptomatic, manifestările clinice vor reapărea. Astfel, se impune tratament etiologic speficic bolii cauzatoare.

Tratamentul specific rinitei alergice poate fi medicamentos, sub formă de imunoterapie sau tratamente alternative. Tratamentul medicamentos constă în administrarea corticosteroizilor intranazali, a antihistaminicelor H1 (Desloratadină, etc.), a anticolinergicelor nazale, cromonelor, decongestionantelor nazale, corticosteroizilor sistemici și a antileucotrienelor (Montelukast, Zileuton, etc., administrate frecvent în cazul bolnavilor care asociază astm bronșic sau a celor cu astm bronșic alergic).

Imunoterapia presupune administrarea vaccinurilor alergenice care vor ajuta organismul să lupte împotriva antigenelor alergenice prin crearea de anticorpi.

Terapiile alternative cuprind ședințele de acupunctură, administrarea tratamentelor homeopate, fitoterapia și Rhinolight. Rhinolight este o nouă metodă terapeutică care presupune combaterea inflamației nazale apărută pe fond alergic prin fototerapie. Aceasta presupune aplicarea locală de lumină intensă prin intermediul unor lămpi fluorescente. Aceste ședințe de fototerapie pot dura între 30 de minute și două ore.

Tratamentul rinitei vasomotorii presupune în primul rând depistarea și combaterea factorului cauzator. Însă, datorită faptului că în nueroase cazuri factorul etiologic nu poate fi identificat, tratamentul este simptomatic și constă în administrarea de spray-urilor nazale cu cortizon și a vasoconstrictoarelor.

Tratamentul polipozei nazale este chirurgical și presupune îndepărtarea formațiunii polipoase de la nivelul mucoasei rinosinusale. Acest lucru se poate realiza endoscopic sau pe cale clasică, prin chirurgie deschisă. Conform datelor din literatura de specialitate, acest tratament nu are o eficiență foarte mare, recidivle fiind înregistrate în numeroase cazuri.

Tratamentul sinuzitelor variază în funcție de stadiul de evoluție a bolii (forma acută sau cronică) și are drept obiectiv combaterea infecției sau inflamației locale și refacerea drenajului sinuzal.

În cazul sinuzitei acute, tratamentul este conservator și constă în administrarea de antibiotice conform antibiogramei, pentru combaterea infecției locale și refacerea drenajului sinusal prin administrarea vasoconstrictoarelor nazale. Tratamentul simptomatic în cadrul sinuzitei acute constă în administrarea antialgicelor și a antiinflamatoarelor, pentru combaterea durerii locale și a febrei.

Tratamentul sinuzitelor cronice constă fie în efectuarea puncțiilor nazale (pentru eliminarea secrețiilor purulente acumulate la nivel sinusal și refacerea drenajului sinusal), fie în tratament chirurgical efectuat pe cale clasică deschisă (extirparea mucoasei sinusale și crearea unei căi largi de comunicare cu fosa nazală, care facilitează drenajul secrețiilor) sau pe cale endoscopică (functional endoscopic sinus surgery - tehnica FESS).

Tratamentul administra în cazul tumorilor nazo-sinusale este chirurgical. În cazul tumorilor benigne se practică extirparea formațiunii tumorale. În cazul tumorilor maligne, pe lângă îndepărtarea chirurgicală a acestora, mai este necesar tratamentul chimioterapic și/sau radioterapic, pentru a preveni apariția recidivelor tumorale.

Tratamentul administrat în cazul scurgerilor de lichid cefalorahidian poate fi conservator sau chirurgical. Tratamentul conservator constă în reducerea hipertensiunii intracraniene, repaus la pat cu capul așezat pe un plan mai ridicat față de restul corpului (cu aproximativ 15-20 de grade), evitarea consumului crescut de fluide, evitarea tusei, a strănutului sau a suflării nasului, evitarea constipației, drenaj lombar continuu sau puncții lombare repetate pentru evacuarea lichidului cefalorahidian acumulat la acest nivel, scăderea producției de lichid cefalorahidian prin administrarea de Acetazolamidă. Tratamentul chirurgical constă în abord clasic intracranian sau abord extracranian pentru rezolvarea fracturilor sinusale (pin sinusotomie osteoplastică) și a fistulei de lichid cefalorahidian (prin mastoidectomie etc. ). [1], [2], [3], [4], [5]