De ce îmi este foame tot timpul?

Foamea reprezintă nevoia organismului de a consuma alimente, pentru a-şi satisface necesitățile calorice.

Foamea patologică este definită prin senzația de foame continuă şi persistentă (persoanei în cauză îi este foame tot timpul), cu consumarea excesivă de alimente, care depăşesc necesitățile calorice ale organismului. Aceasta apare deseori în cadrul unor afecțiuni cronice sau dezechilibre apărute în organism. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Principalele cauze care pot determina apariția unei senzații de foame permanente, în ciuda alimentării corespunzătoare, sunt reprezentate de:

• Diabetul zaharat
• Hipertiroidismul şi boala Graves
• Obezitatea
• Depresia
• Stresul
• Menstruația şi sindromul premenstrual
• Hipoglicemia
• Lipsa de somn
• Deshidratarea
• Anxietatea
• Sarcina
• Tulburările de alimentație
• Administrarea anumitor medicamente, precum sedative, anticoncepționale, antidepresive, anxiolitice, steroizi. [3], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

Senzația permanentă de foame poate fi însoțită şi de alte manifestări clinice, precum paloare tegumentară, tremor, pirozis, grețuri, diaree, confuzie, iritabilitate, nervozitate, stări de anxietate sau de depresie, scădere sau creştere în greutate, tulburări de somn, transpirații, senzația de „gură uscată”, convulsii, etc.

Bolnavii diabetici pot acuza prezența unei senzații permanente de foame însoțită de polifagie, polidipsie, poliurie, semne de deshidratare (tegumente şi mucoase uscate, pliu cutanat persistent, uscăciunea gurii, sete excesivă), nicturie, tulburări de vedere, scădere ponderală.

Bolnavii diagnosticați cu hipertiroidism şi boala Graves pot prezenta senzație permanentă de foame alături de alte manifestări clinice specifice bolii, precum: scădere ponderală, tahicardie, palpitații, tremor, fatigabilitate, nervozitate, transpirații excesive, hiperkinezie, intoleranță la căldură, slăbiciune musculară, guşă difuză, scaune frecvente, retracție palpebrală şi edem periorbital.

Bolnavii diagnosticați cu depresie pot prezenta senzația de foame continuă apărută în asocierea altor simptome clinice precum scădere ponderală, grețuri, vărsături, constipație, gură uscată, meteorism, mialgii, artralgii, senzația de greutate în mâini şi în picioare, cefalee, tulburări de somn, coşmaruri, hipotonie musculară, scăderea libidoului, uscăcune tegumentară, păr aspru.

Hipoglicemia este o stare patologică, caracterizată prin scăderea nivelului de glucoză în sânge. Episoadele de hipoglicemie pot fi însoțite de foame continuă, nevoia de a ingera „ceva dulce”, transpirații, palpitații, încălzire, tremor, anxietate, parestezii, cefalee, convulsii şi comă în formele severe.

Deshidratarea poate fi caracterizată din punct de vedere clinic prin senzația de foame şi de sete continuă, pliu cutanat persistent, tegumente uscate, frisoane, uscăciunea gurii, urini închise la culoare, slăbiciune musculară, fatigabilitate, amețeli, creşterea temperaturii corporale.

Anxietatea este un sindrom psihopatologic caracterizat prin trăirea într-o tensiune psiho-corporală continuă, datorită sentimentului unui pericol iminent. Boala poate fi însoțită de simptome clinice precum: foame continuă, polifagie, creştere ponderală, balonare, borborisme, dureri abdominale, eructații, regurgitații, grețuri, vărsături, constipație/diaree, uscăciunea gurii, durere în piept, tahicardie, palpitații, cefalee, mialgii, insomnie, oboseală, transpirații, tremor, parestezii.

Obezitatea este o afecțiune nutrițională şi metabolică care se caracterizează prin creşterea greutății corporale cu mult peste limitele normale admise (indicele de masă corporală peste 30). Obozitatea poate fi însoțită şi de alte afecțiuni severe, precum hipertensiune arterială, diabet zaharat, afecțiuni cardiovasculare şi neurologice, tulburări locomotorii, sindrom de apnee în somn. Persoanele obeze pot acuza prezența unei senzații permanente de foame alături de dispnee de efort, respirație dificilă, palpitații, creşterea circumferinței abdominale, artralgii.

Sindromul premenstrual reprezintă un grup de manifestări clinice care îşi fac apariția în perioada cuprinsă între momentul ovulației (a paisprezecea zi a ciclului menstrual) şi prima zi de menstră. Sindromul premenstrual se caracterizează clinic prin hipersensibilitatea sânilor, retenție de apă în organism, umflarea sânilor, creştere ponderală, balonare, tulburări de tranzit intestinal, creşterea poftei de mâncare, senzația de foame permanentă, acnee, cefalee, oboseală, mialgii, artralgii, dureri ale sânilor şi de spate, scăderea libidoului.

Totodată, femeile aflate în perioada menstruală pot acuza dureri pelvine, erupții tegumentare, nervozitate, senzația continuă de foame, lipsa de energie, cefalee, amețeli, grețuri, diaree/constipație, episoade lipotimice.

Femeile însărcinate pot prezenta anumite manifestări clinice precum amenoree, hiperpigmentare cutanată, senzația de foame continuă, sialoree, grețuri, vărsături, constipație, pirozis, modificări ale gustului, glande mamare mărite de volum, dureroase şi turgescente; emotivitate, iritabilitate, tulburări de somn, polakiurie.

Tulburările de somn şi insomnia pot determina apariția unor manifestări clinice precum somnolență, senzația permanentă de foame, tulburări de memorie, sforăit, căscatul frecvent, treziri nocturne frecvente (mai mult de trei ori pe noapte), scăderea randamentului şcolar, agitație, nelinişte, tahicardie, palpitații. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratament simptomatic

Senzația de foame continuă poate fi ameliorată prin luarea anumitor măsuri non-farmacologice, precum:

• efectuarea efortului fizic regulat precum mersul pe jos
• limitarea numărului de mese pe zi (în mod normal se recomandă consumarea a trei mese principale pe zi)
• păcălirea senzației de foame prin consumarea gumei de mestecat
• creșterea aportului de produse cu continut crescut de proteine (care s-a dovedit clinic ca satisfac pofta de mâncare și induc o stare de sațietate)
• creșterea aportului de fibre alimentare
• respectarea orelor de somn și renunțarea la orele suplimentare de muncă
• renunțarea la consumul excesiv de alcool
• renunțarea realizării altor activități concomitente în timpul mesei (precum cititul, scrisul, vizionarea la televizor, etc.)
• corectarea factorilor de stres psihic.

Tratament etiologic

Cu toate acestea, în anumite situații ameliorarea senzației de foame permanentă, apărută pe fondul anumitor afecțiuni, se poate realiza doar prin tratarea bolii cauzatoare.

Astfel, in cazul bolnavilor cu hipertiroidism şi boală Graves se recomandă administrarea tratamentului medicamentos, cu antitiroidiene de sinteză (Metimazol, Propiltiouracil), iod, carbonat de litiu, Colestiramină sau Dexametazonă, iar în cazurile severe şi neresponsive la tratamentul medicamentos se recomandă radioiodoterapie sau tratament chirurgical (tiridectomie).

Tratamentul diabetului zaharat presupune administrarea de insulină sau de medicamente antihiperglicemiante noninsulinice (precum biguanide, metiglinide, sulfonilureice, tiazolidindione, etc.), în functie de tipul bolii.

În caz de hipoglicemie se recomandă ingerarea de alimente bogate in glucide sau administrarea soluțiilor glucozate administrate intravenos sau prin perfuzie.

Tratamentul sindromului depresiv presupune psihoterapie şi administrarea medicamentelor antidepresive.

Tratamentul sindromului anxios presupune adminisrarea de anxiolitice, antidepresive, beta-blocante și psihoterapie.

În cazul senzatiei de foame continue datorată stresului psihoemoțional, se recomandă administrarea de magneziu și a alte preparate medicamentoase cu rol în scăderea nivelului de stres în organism.

Tratamentul sindromului de deshidratare presupune hidratare corespunzătoare (2,5 L lichide zilnic), administrarea soluțiilor de rehidratare orală, iar în cazurile severe se recomandă administrarea fluidelor şi a sărurilor de rehidratare pe cale intravenoasă, sub formă de soluții perfuzabile.

Persoanele care prezintă foame excesivă apărută pe fondul lipsei orelor de somn şi de odihnă le este recomandată renunțarea la orice activitate desfăşurată pe timpul nopții şi respectarea orelor de somn (cel puțin opt ore pe noapte).

Senzația de foame excesivă apărută în rândul persoanelor cărora le sunt administrate anticoncepționale, steroizi sau sedative, poate fi ameliorată prin întreruperea administrării acestor medicamente. [1], [2], [3], [4], [5]