Cât trebuie să fie glicemia sub tratament

Când se monitorizează glicemia?

Glicemia este un parametru care ne arată concentrația de glucoză din sânge. Termenul vine din limba greacă, „glykus” însemnând dulceață iar „haima” sânge. Cantitatea glucozei sangvine fluctuează în special dependent de metabolizarea alimentelor consumate în timpul mesei dar poate varia și în afara mesei, atunci când ficatul, care depozitează glucoza sub formă de glicogen, o eliberează în perioada de post pentru a ne furniza energie. Glicemia mai variază și în funcție de emoții, care determină descărcarea unor hormoni ce o influențează, dar și în funcție de efortul fizic efectuat.

Aceasta este unul dintre parametrii care participă la homeostazia corpului, adică starea de echilibru a mediului intern. Totuși, există situații în care acest echilibru glicemic este perturbat, motiv pentru care este nevoie de o monitorizare mai frecventă a glucozei sangvine pentru a lua măsurile necesare revenirii la o stare apropiată de normal. Cel mai frecvent este vorba despre diabetul zaharat ca și cauză a dezechilibrului glicemic - hiperglicemia, dar există și situații în care ne putem confrunta cu valori anormal de scăzute ale glicemiei, precum în insulinoame, de exemplu.

Frecvența cu care se măsoară glucoza sangvină depinde de gradul de dezechilibru al diabetului. Această frecvență poate varia de la 1-2 determinări capilare pe lună, în cazul unui diabet controlat prin dietă și stil de viață sănătos, până la determinări din oră în oră în cazul complicațiilor acute ale acestei boli sau chiar din 5 în 5 minute dacă este să ne referim la sistemele de monitorizare continuă a glicemiei (continuous glucose monitoring system - CGMS) folosite mai ales în diabetul zaharat tip 1.

Modalități de testare a glucozei din sânge

• glicemia capilară - cel mai simplu și mai utilizat test de determinare a glucozei sanvine are ca avantaje cantitatea mică de sânge necesară, ușurința cu care se face și schimbarea locului de înțepătură. De obicei se recoltează o picătură de sânge din "pulpa" degetului, dar se poate face și din lobul urechii sau chiar calcâi (la bebeluși). Ca și dezavantaje, această metodă are costuri crescute dacă e necesar să fie repetată zilnic de câteva ori, iar bandeletele folosite au termen scurt de expirare și sunt sensibile la umiditate sau temperaturi crescute;
• glicemia din sângele venos - test efectuat din sângele obținut printr-o venopuncție, are rezultate de acuratețe mai mare decât glicemia capilară, dar este o procedură mai dureroasă decât în cazul glicemiei pe test capilar;
• sistemul de monitorizare continuă a glicemiei (CGMS) - implică folosirea unui senzor de unică folosință pe braț sau abdomen care este purtat de către pacient până la 14 zile, în funcție de tipul de senzor. Acesta înregistrează glucoza din lichidul interstițial care se corelează cu cea din sângele venos, cea din urmă fiind prima care se modifică. Cu acest dispozitiv se pot obține tendințele glicemiei reprezentate prin curbe de variație iar datele pot fi stocate până la 90 de zile pentru a putea fi analizate și folosite în îmbunătățirea controlului glicemic. (1)

Glicemia la omul sănătos

• la noul născut, în primele 2 ore de viață, glicemia poate varia între 25-110mg/dL, urmând ca la câteva zile ea să atingă valori între 60-100mg/dL. În primele 4 săptămâni de viață glicemia ar trebui să se situeze în general între 70-150md/dL (2, 3);
• pentru copiii între 6-17 ani glicemia normală se situează între 60-100mg/dL înainte de masă și cel mult 180mg/dL postprandial;
• gravidele au glicemia a jeun normală sub 95mg/dL, la 1h după masă sub 140mg/dL iar la 2h după masă sub 120mg/dL;
• adulții sănătoși au glicemie a jeun mai mică de 99mg/dL iar postprandial sub 140mg/dL. (4)

Afecțiuni care influențează valorile glicemice

Există mai multe boli care determină modificări ale glicemiei. Diabetul zaharat este principala afecțiune care se manifestă prin hiperglicemie, fie că vorbim despre diabetul zaharat tip 1, tip 2, LADA (latent autoimmune diabetes in adults), MODY (maturity onset diabetes of the young), diabetul mitocondrial, diabetul neonatal, diabetul secundar bolilor pancreatice exocrine sau diabetul gestațional.

Pe de altă parte, există și unele boli endocrinologice care au ca manifestare dezechilibrul glicemic, mai exact diabet secundar acestora. Din rândul lor fac parte:

• acromegalia;
• deficitul de hormon de creștere;
• sindromul Cushing;
• feocromocitomul;
• hiperaldosteronismul primar;
• hipertiroidia;
• hiperparatiroidismul;
• tumorile neuro-endocrine de tip glucagonom sau somatostatinom.

Într-o altă ordine de idei, există și afecțiuni care au ca manifestare scăderea anormală a glicemiei. Dintre acestea cele mai frecvent cunoscute sunt:

• insulinomul;
• intoxicația cu alcool;
• insuficiența hepatică;
• insuficiența renală asociată diabetului zaharat;
• insuficiența adrenală primară;
• insuficiența hipofizară anterioară;
• infecții severe;
• paraneoplazic prin secreție de IGF2 (insulin-like growth factor 2);
• glicogenoze hepatice;
• după chirurgie de tip by-pass gastric;
• boli metabolice (glicogenozele) etc. (5)

Ținte glicemice în funcție de categoria de pacienți

Așadar, atunci când există un dezechilibru glicemic, care ar trebui să fie valorile glucozei sangvine sub tratament? Bineînțeles că pentru a evita complicațiile hiperglicemiei sau hipoglicemiei pe termen lung ideal ar fi ca valorile glicemice să fie situate cât mai aproape de normal. Acest lucru nu este întotdeauna posibil din cauză că există particularități ale fiecărei categorii de pacienți.

Copiii cu diabet zaharat tip 1 au ca țintă glicemia înainte de masă între 90-130mg/dL iar la culcare și pe parcursul nopții 90-150mg/dL. (6) La adulții cu diabet zaharat tip 1 sau tip 2 este de dorit ca glicemia înainte de masă să fie între 80-130mg/dL iar la 1-2h după mese să nu depășească 180mg/dL. (4) Femeile însărcinate, indiferent dacă au diabet zaharat tip 1, gestațional sau tip 2, au ca recomandare ținte stricte ale glicemiei, ca în cazul femeilor însărcinate fără diabet, ținte meționate mai sus. La persoanele de peste 65 de ani, intervalul glicemic este ceva mai relaxat, ele putând avea glicemii înainte de masă între 80-180mg/dL. Pe de altă parte, în rândul persoanelor vârstnice cu multiple afecțiuni, glicemia este acceptabilă chiar și între 80-200mg/dL, deoarece este important să prevenim eventualele hipoglicemii care ar deteriora și mai rău stare de sănătate. (4)