Cuplurile părinte-copil afișează amprente neuronale comune în timp ce ascultă povești

Studiul publicat în Scientific Reports investighează dacă părinții și copiii lor biologici împărtășesc modele distincte de conectivitate funcțională în creier, în special în sistemele legate de funcții emoționale și executive, în timp ce ascultă povești. În cadrul studiului, 13 copii vorbitori de ebraică cu vârste între 8 și 12 ani și unul dintre părinții lor biologici au fost supuși scanărilor RMN funcționale în timp ce ascultau povești, o sarcină considerată valoroasă pentru dezvăluirea mecanismelor cerebrale care stau la baza abilităților cognitive și asemănărilor comportamentale.
Cercetătorii au utilizat un cadru de harta de difuzie (DM), o tehnică de reducere dimensională neliniară, pentru a stabili reprezentări semnificative ale similarităților de conectivitate funcțională între un părinte și copilul său. S-a ipotetizat că cuplurile biologice părinte-copil împărtășesc modele distincte de conectivitate funcțională care ar putea fi identificate din profilele de conectivitate obținute în timpul sarcinii de ascultare a poveștilor.

Rezultatele studiului au indicat prezența determinanților neurali comuni între diadele părinte-copil biologice, cu profile similare de conectivitate intracerebrală înregistrate în timpul ascultării poveștilor, care ar putea fi folosite pentru a identifica cuplurile biologice părinte-copil. Aceste descoperiri sunt consistente cu studiile anterioare care au demonstrat o sincronizare crescută a creierului la creier între indivizii cu caracteristici similare și reflectă existența asemănărilor activării cerebrale în timpul ascultării poveștilor între persoanele conectate social.

Studiul subliniază importanța relațiilor părinte-copil în dezvoltarea abilităților cognitive și sociale ale copiilor și implică sincronizarea neurală specifică care caracterizează cuplurile biologice părinte-copil. Aceste descoperiri deschid perspective pentru utilizarea amprentelor neuronale în identificarea relațiilor biologice părinte-copil și subliniază variabilitatea dintre cuplurile părinte-copil. Studiul reprezintă un pas important în înțelegerea mecanismelor cerebrale care stau la baza relațiilor părinte-copil biologice și evidențiază potențialul aplicării modelelor bazate pe conectom și a hartelor de difuzie în studiul relațiilor părinte-copil.

sursa: News Medical
foto: Evgeny Atamanenko/Shutterstock.com