Cum se deconectează corpul de mediu în timpul anesteziei și în somn?

Un studiu publicat recent arată că noradrenalina secretată ca răspuns la stres este implicată activ în capacitatea noastră de a ne „opri” reacțiile simțurilor pe timpul somnului sau atunci când suntem sub anestezie. (1)
Anterior se credea că „oprirea” simțurile din timpul somnului este legată de efectele talamusului asupra transmisiei semnalele spre creier. Rezultate studiului actual însă arată că acest lucru nu are loc. Folosind rozătoare, cercetătorii au descoperit că răspunsurile neuronale din cortexul auditiv erau similare atât în stare de veghe cât și în stare de somn. Atunci când au fost analizate zonele care coordonau percepția și memoria, s-a descoperit că neuronii aveau un răspuns mai slab pe timpul somnului. (2)

Ulterior, experții au descoperit că locus coeruleus, o mică zonă din partea posterioară a trunchiului cerebral, principala responsabilă pentru secreția de noradrenalină din creier, joacă un rol vital în capacitatea noastră de a ne deconecta atunci când dormim. (3)

Mai mult, studiul a mai arătat că agitația resimțită de unele persoane care dorm puțin sau sunt stresate apare ca urmare a unei producții superioare de noradrenalină pe timpul somnului; cu alte cuvinte, exact în momentul în care ar trebui să aibă un nivel minim.

O altă parte interesantă vizează un alt studiu care analizează de această dată ceea ce se întâmplă în creier în timpul anesteziei și dacă efectele sunt similare deconectării din timpul somnului.

Pentru acest studiu, oamenii de știință au urmărit activitatea cerebrală a mai multor pacienți cu epilepsie. Aceștia au fost spitalizați timp de o săptămână și li s-au implantat electrozi pentru a vedea din ce zonă a creierului apar convulsiile. Ulterior voluntarii au fost anesteziați pentru a îndepărta electrozii. Mai apoi au fost rugați să realizeze mici sarcini până când își va fi făcut efectul anestezia. În acest timp, cercetătorii au urmărit efectele acestor sarcini asupra activității cerebrale. (4)

Rezultatele au arătat că pierderea cunoștinței a întrerupt legătura dintre zonele creierului care răspundeau la stimuli precum auzul însă nu erau la fel de eficiente în alte zona cerebrale.

Se speră ca pe viitor să se deruleze alte studii legate de modificarea cunoștinței precum în cazul pacienților cu demență severă sau în stare vegetativă.

sursa: Science Daily