Cum alungă țânțarii unul dintre cele mai vechi insecticide naturale

Un studiu recent a identificat un receptor de miros la țânțari care îi face să evite mirosurile de piretrină, o substanță extrasă din crizantema „Tanacetum” (mai ales Tanacetum parthenium). Această plantă este folosită de sute de ani pentru rolul său insecticid. Aceste descoperiri vor putea fi folosite, spun cercetătorii de la Universitatea Duke pentru a dezvolta noi produse insecticide pentru a ține țânțarii la distanță și, astfel, pentru a evita răspândirea unor boli.
Datele arată că țânțarii nu doar bâzâie sâcâitor, ci pot transmite boli care ajung să ucidă anual aproximativ 700.0000 de oameni. Surprinzător, deși este folosit de mult timp, piretrina a început să fie studiată abia recent pentru efectele sale insecticide.

Potrivit studiului, piretrina este unul dintre cele mai vechi insecticide descoperite de om, iar substanța provine de la florile uscate și zdrobite de crizantema „Tanacetum”. Piretrina se descompune ușor la soare și nu se absoarbe repede în piele, astfel că insecticidul este considerat sigur atât pentru copii cât și pentru animalele de companie.

Experimentele au arătat modul în care piretrina este toxică pentru țânțari. Substanța se leagă de porii celulelor nervoase ale insectelor și are efect paralizant. În concentrații reduse te protejează de înțepătură fără a omorâ țânțarii, ci doar previne apropierea sa de țintă, pielea umană.

Pentru această cercetare, oamenii de știință au realizat un experiment interesant. Un voluntar care purta o mănușă specială a întins mâna spre o cușcă în care se aflau 50 de țânțari flămânzi. Mănușa avea două straturi din plasă, iar stratul superior acționa ca o barieră pentru ca țânțarii să nu poate ajunge la piele. Totuși, prezența plasei îi face pe țânțari să simtă aroma umană și să se apropie. Însă atunci când stratul de plasă de la bază era tratat cu piretrină, țânțarii nu s-au mai apropiat. Acest experiment a arătat că țânțarii nu trebuie să se apropie pentru a mușca gazda.

Dorind să testeze de ce s-au îndepărtat țânțarii, cercetătorii au realizat un al doilea experiment. Aceștia au atașat mici electrozi de antenele țânțarilor și au măsurat răspunsul electric la pufuri de soluție cu piretrină. Se crede că substanța EBF din extrasul de crizantemă „Tanacetum” este responsabilă pentru efectul insecticid al extrasului.

Ulterior, oamenii de știință au testat compusul și asupra țânțarilor din specia Aedes aegypti care răspândește virusuri precum Zika, febra galbenă și febra denga și au descoperit că ține și acest țânțar la distanță.

Se speră ca pe viitor piretrina și alți compuși cu efect insecticid să fie folosiți pe scară largă ca parte a produselor anti-țânțari.

sursa: Science Daily