Cum afectează Neurontin și Lyrica sinapsele creierului?

Neurontin (gabapentin) și formula cea mai nouă, mai potentă, Lyrica (pregabalin) sunt două medicamente autorizate pentru tratamentul durerii neuropate, indicate în tratamentul epilepsiei și în managementul convulsiilor refractare la terapia curentă, respectiv în tratamentul tulburării anxioase generalizate în Europa. În Statele Unite, Lyrica a fost aprobat și în tratamentul fibromialgiei.

Gabapentin și pregabalin au fost inițial concepute drept analogi ai acidului gama-aminobutiric (GABA), un mediator chimic sinaptic, responsabil de comunicarea între celulele nervoase. Cu toate că structura este similară cu cea a neurotransmițătorului GABA, efectele biologice ale gabapentinului și pregabalinului sunt distincte. Mecanismele celulare care stau la baza modului de acțiune al acestor substanțe nu sunt pe deplin înțelese.

Unul dintre ele este inhibarea trombospondinei neuronale la concentrații relevante clinic, trombospondina fiind un mediator secretat de astrocite ce semnaliza procesul de formare a noi sinapse (sinapsogeneză).

Blocarea formării de noi sinapse excitatorii determinată de gabapentin și pregabalină la doze terapeutice ar putea constitui un mecanism de acțiune esențial în epilepsie și durere neuropată. Astrocitoza reactivă este exagerată atât în leziunile epileptice și ale măduvei spinării consecutiv leziunilor nervoase periferice, responsabile de apariția durerii neuropate. Sinaptogeneza excitatorie aberantă ar putea de asemenea să constribuie la patofiziologia durerii neuropate și a epilepsiei. Astfel gabapentin și pregabalin ar putea acționa prin limitarea acestor sinapse care se formează excesiv și astfel determină ameliorarea simptomelor.

Prin urmare, faptul că Neurontin și Lyrica împiedică formarea de noi sinapse nu constituie un efect advers așa cum afirmă numeroase publicații online pornind de la interpretarea eronată a unui studiu publicat în jurnalul Cell în 2009, ci unul dintre mecanismele de acțiune.

Într-adevăr, nu există la ora actuală suficiente date pentru a stabili specificitatea cu care cele două substanțe medicamentoase împiedică formarea sinapselor, dacă acțiunea se concentrează doar pe cele aberante sau și pe cele responsabile de procesele normale de neuroplasticitate, mai exact reorganizarea structurală și funcțională a creierului, ca răspuns la informațiile din mediu, pe durata întregii vieți.

Află mai multe informații despre neuroplasticitate aici. 

Medicamentele nu sunt lipsite de reacții adverse, însă trebuie puse în balanță beneficiile versus riscurile și să fie atent cântărite înainte de a face o recomandare. Aceste reacții pot fi asociate și cu bolile preexistente, respectiv cu alte medicamente care sunt administrate concomitent. În acest caz este obligatoriu să se consulte prospectul pentru precauții speciale de administrare și interacțiuni medicamentoase.

Atunci când se ia în considerare administrarea unui medicament, se alege preparatul cu cea mai bună eficiență și efectele secundare cele mai puține, care pot fi prevenite, monitorizate sau ținute sub control.

În ceea ce privește riscul de ideație și comportamente suicidare, datele științifice existente până în prezent nu pot exclude posibilitatea unui risc crescut în cazul administrării acestor medicamente. În acest sens, intervenția medicului care monitorizează cazul în vederea screening-ului regulat și cea a aparținătorilor, respectiv a pacienților pentru identificarea precoce a comportamentelor și ideației suicidare sunt esențiale.

Surse: Instituut voor Neuropathische Pijn
Cell
Meds News
US Health Magazine