Cum afectează micro și nanoplasticul microbiota intestinală

Micro (nano) materialele plastice (MNP) reprezintă o problemă cheie în ceea ce privește efectele deșeurilor de plastic asupra mediului și a sănătății oamenilor, animalelor și plantelor. Acestea au fost găsite în majoritatea categoriilor de alimente consumabile, în apa potabilă și chiar în fecalele umane. Prin urmare, ingestia pe cale orală este principalul mod de expunere la MNP. În plus, aceste particule minuscule interacționează frecvent cu sistemul gastrointestinal, în special cu intestinul.

PNM-urile au capacitatea de a intra direct și de a se ancora în intestin; prin urmare, consumul unor animale în întregime poate fi un mecanism semnificativ de livrare de MNP-uri pentru oameni.

Perturbarea microbiomului intestinal a fost legată de o creștere a disfuncției barierei intestinale, a permeabilității intestinale și a imunotoxicității atât la nevertebrate, cât și la vertebrate, inclusiv la mamifere. Ca urmare, organele și țesuturile pot fi deteriorate dacă bacteriile intestinale și metaboliții acestora intră în circulația sistemică. Agenții patogeni oportuniști compromit capacitatea intestinului de a ține la distanță substanțele proinflamatorii, cum ar fi lipopolizaharida bacteriană (LPS), care poate provoca leziuni proximale la alte organe.

Disbioza intestinală poate modifica stratul gros de mucus, ceea ce ar putea duce la aderența agenților patogeni la epiteliu și la o invazie aberantă a mucusului sau ar putea permite MNP-urilor să interacționeze cu stratul epitelial și să dăuneze epiteliului intestinal, modificând mediul intestinal. Totodată, acestea rămân ancorate în stratul de mucus intestinal și pot interacționa direct cu celulele epiteliale intestinale, ceea ce duce la inflamații localizate și la deteriorarea barierei intestinale.

Larvele de insecte sunt în centrul majorității cercetărilor privind microbiota intestinală, care este un factor-cheie în degradarea MNP și a plasticului. Materialele plastice fabricate din petrol, cum ar fi polietilena de joasă densitate (LDPE), policlorura de vinil (PVC), polipropilena (PP), PS și acidul polilactic bioplastic, pot fi descompuse de larvele de viermi de făină.
Concluziile generale ale studiului au demonstrat că MPM-urile au un efect dăunător asupra microbiotei intestinale în urma ingerării pe cale orală prin promovarea disbiozei intestinale, a proceselor metabolice compromise și a unui mediu intestinal inflamator.

sursa: News Medical
foto: chayanuphol / Shutterstock