Corpul meu emană un miros urât - cauze posibile

Mirosul neplăcut emanat de corp, adesea asociat cu transpirația excesivă, apare atunci când bacteriile de pe piele descompun proteinele din transpirație în acizi. Mirosul urât devine evident în lipsa unor măsuri minime de igienă. Există, însă, situații în care igiena optimă nu este suficientă pentru a preveni apariția mirosului.

Mirosul urât al corpului poate indica o problemă de sănătate, deseori de ordin psihologic, precum anxietatea sau stresul excesiv. Există, de asemenea, condiții medicale care pot determina apariția mirosului neplăcut, inclusiv la persoanele cu o igienă corespunzătoare. Trimetilaminuria, denumită și sindromul mirosului de pește, o afecțiune genetică rară, poate cauza un miros corporal neobișnuit și totodată neplăcut, asemănător mirosului de pește. (1, 2, 3)

Corpul emană un miros urât sau neplăcut - cauze posibile

Bromhidroza

Bromhidroza descrie o afecțiune medicală ce se manifestă prin emisia unei transpirații cu miros neplăcut, în general asociată cu o disfuncție a glandelor sudoripare apocrine. Sudoarea secretată de glandele apocrine (localizate în axile, regiunea anogenitală și sâni) este controlată de sistemul nervos simpatic, nefiind influențată de sistemele de autoreglare a temperaturii corporale. Bromhidroza poate afecta toate grupele de vârstă, rasele și ambele sexe, fiind însă mai frecventă la adulți decât la copii, deoarece glandele sebacee și glandele sudoripare apocrine nu devin active până la pubertate. (5, 6)

Hiperhidroza

Determinată cel mai frecvent de anxietatea socială sau de stres, hiperhidroza descrie transpirația excesivă, ca urmare a unui răspuns exagerat al glandelor sudoripare. Transpirația excesivă și necontrolată crește probabilitatea de apariție a unui miros corporal neplăcut. (6, 8)

Infecțiile cutanate

Indiferent de localizare, Infecțiile cutanate determină apariția unui miros neplăcut. Principale tipuri de infecții ale pielii care pot face corpul să emane un miros urât sunt:

• tricomicoză axilară sau pubiană (infecție bacteriană a foliculilor de păr de la nivelul axilei sau din zona pubiană);
• eritrasma (infecție bacteriană superficială a pielii, localizată preponderent în zona axială sau inghinală, cauzată de corynecterium minutissium);
• intertrigo candidozic (infecție fungică comună a pielii, întâlnită în perioada verii);
• micoza (infecție fungică care atacă cel mai frecvent straturile superficiale ale pielii și care cauzează mâncărimi și un miros neplăcut). (2, 8)

Trimetilaminuria

Trimetilaminuria este o afecțiune metabolică rară care se manifestă printr-un miros corporal neplăcut, asemănător celui de pește putrezit. Condiția este cauzată de un defect genetic, afectată fiind enzima monooxigenază 3, care conține flavină (FMO3) și al cărui rol este acela de a transforma trimetilamina în N-oxid de trimetilamină. La momentul actual, nu există niciun tratament împotriva trimetilaminuriei. (3, 4)

Cetoacidoza diabetică

Cetoacidoza diabetică, o complicație severă a diabetului, provoacă creșterea glicemiei și o acumulare de cetone (n. r substanțe chimice - compuși ai metabolismului lipidic) în sânge. Cetonele pot provoca un miros neplăcut, descris ca fiind fructat, îndeosebi al respirației. La pacienții cu cetoacidoză diabetică, modificările mirosului corporal și a respirației sunt însoțite și de alte simptome, precum gura sau pielea uscată, greață, vărsături, dificultăți de respirație și dureri abdominale. (2, 7, 8)

Fenilcetonuria

Fenilcetonuria este o tulburare metabolică genetică rară, cu o incidență de aproximativ un caz la fiecare 10.000-15.000 nașteri, ce se manifestă printr-o acumulare exagerată de fenilalanină (n. r aminoacid regăsit de regulă în băuturile îndulcite, fără alcool) în organism și care poate duce la retard mintal sau alte boli neurologice severe. Persoanele care nu primesc tratament împotriva afecțiunii pot avea un miros de mucegai al pielii, părului și urinei, ca efect secundar al excesului de fenilalanină din organism. (9, 10)

Hipermetioninemia

Tulburare metabolică genetică cauzată de acumularea în exces în organism a metioninei, un aminoacid care nu poate fi ulterior metabolizată în mod corespunzător. La fel ca în cazul persoanelor cu fenilcetonurie, unii indivizi cu hipermetioninemie pot prezenta dizabilități intelectuale și alte probleme neurologice grave. În plus, respirația, transpirația sau urina acestor indivizi pot avea un miros asemănător verzei fierte. (11, 12)

Schimbarea temporară a mirosului corporal poate fi cauzată, de asemenea, de alimentele consumate, de stres sau de schimbările hormonale. În cazul alimentației, o serie de studii au descoperit că bărbații cu o dietă bogată în fructe și legume au avut o transpirație cu miros mai plăcut, indiferent cât de mult au transpirat, comparativ cu persoanele cu o dietă cu un conținut ridicat de carne. Pe de altă parte, aportul ridicat de carbohidrați a fost asociat cu o transpirație cu miros mai puțin plăcut. (8)