Cocoașa - ce este și cum se tratează

Cocoașa, denumită cifoză, reprezintă o deformare a coloanei vertebrale foarte frecvent întâlnită în ziua de astăzi. Identificarea factorilor ce determină apariția acestei afecțiuni și cunoașterea metodelor de reducere a deformării sunt etape cheie în menținerea unei posturi corecte.
În mod normal, coloana vertebrală a organismului uman prezintă patru curburi, enumerate dinspre superior către inferior: cervicală, toracică, lombară și sacrală. Curburile cervicală și lombară prezintă concavitatea către posterior, fiind denumite lordoze, în timp ce curburile toracică și sacrală prezintă concavitatea către anterior, fiind denumite, astfel, cifoze. (1)

Atunci când o persoană adoptă în mod repetat anumite poziții vicioase, curbura toracică se accentuează și apare orientarea concavității cervicale către anterior, determinând cifoza. Alături de aspectul inestetic, cocoașa poate determina numeroase probleme pentru nervii adiacenți vertebrelor cervicale sau pentru sistemul respirator dacă nu este tratată în timp util și eficient. (2)

Cauze și factori de risc

Cea mai frecventă cauză pentru cocoașă este reprezentată de pozițiile vicioase ale corpului. Atunci când petrecem foarte multe ore la birou, capul nostru tinde să se proiecteze înainte, curbând anormal coloana cervicală. De asemenea, din cauza acestei poziții anormale de la birou, numeroase persoane tind să adopte aceste poziții și în picioare, în mers, fără să mențină coloana vertebrală în poziția corectă. Astfel, în timp, musculatura și conformația vertebrelor toracice și cervicale se modifică, dezvoltând cifoză. (3, 4)

Cocoașa apărută din alte cauze reprezintă mai degrabă un sindrom, deoarece apare în cadrul altor probleme de sănătate deja existente. Cocoașa poate fi întâlnită în următoarele afecțiuni (2, 5):

• cifoza congenitală, în cadrul unor anomalii genetice identificate încă de la naștere, cu dezvoltarea anormală a coloanei vertebrale;
• boala degenerativă discală, apărută în timpul procesului de îmbătrânire prin pierderea treptată a discurilor intervertebrale, cu prăbușirea coloanei vertebrale;
• osteoporoza, o altă afecțiune apărută odată cu vârsta sau prin aportul deficitar de calciu; scăderea densității osoase apărute în osteoporoză intensifică fragilitatea vertebrelor, fiind predispuse la compresii și deformări;
• artrita, cu forme severe locale de spondilită anchilozantă sau forme sistemice de artrită reumatoidă, se poate dezvolta la nivelul coloanei vertebrale, cu eroziunea articulațiilor și modificarea axului vertebral cervical;
• slăbiciune musculară la nivelul toracelui posterior, cu scăderea susținerii posturii prin aparatul muscular și prăbușirea vertebrelor către posterior;
• poliomielită, atrofii musculare spinale care pot determina paralizie și cifoză;
• anumite tipuri de cancere, cum ar fi cancerele osoase, pot determina modificări în anatomia normală a coloanei vertebrale; de asemenea, alte tipuri de cancer localizate la nivelul toracelui pot necesita tratament prin radioterapie și chimioterapie, cure din cauza cărora densitatea osoasă poate avea de suferit, cu apariția deformărilor și a cocoașei;
• traumatisme severe, cu luxația ligamentelor spinale sau modificarea axului vertebral;

Semne și simptome

Cocoașa prezintă numeroase semne și simptome în funcție de cauză și de severitate. Fiecare boală prezintă un tablou clinic specific, însă, odată dezvoltată, cocoașa asociază urmatoarele manifestări (3, 5):

• apariția unei proeminențe la nivelul spatelui, în partea superioară, între omoplați;
• rigiditate musculară la nivelul umerilor;
• limitarea mișcărilor gâtului în cazuri severe de cocoașă;
• durere de spate, în funcție de poziția adoptată și de timpul petrecut la birou;
• afectarea nervilor adiacenți vertebrelor afectate – în funcție de severitatea cocoașei, pot să apară parestezii la nivelul membrelor superioare în afectarea plexului brahial (cervical), parestezii la nivelul membrelor inferioare în afectarea plexurilor inferioare; în cazuri severe, poate să apară și incontinență urinară prin pierderea controlului nervos asupra vezicii urinare;
• durere toracică, putând determina, ulterior, afecțiuni cardiovasculare prin presiunea crescută asupra mediastinului și asupra cordului;
• compresia plămânilor cu efort în timpul respirație, senzație de amețeală prin scăderea aportului de oxigen, limitarea mișcărilor respiratorii;
• durere de cap în cazuri severe de cifoză cervicală;

Pacienții trebuie să solicite un consult de specialitate pentru suspiciunea de cocoașă oricând asociază aspectul inestetic al acesteia cu următoarele simptome alarmante (2):

• durere care nu cedează în câteva zile;
• limitarea mișcărilor respiratorii;
• fatigabilitate, slăbiciune, afectarea stării generale:
• limitarea evidentă a flexibilității și mobilității capului, gâtului;
• parestezii sau paralizii;

Este important de menționat faptul că există anumite afecțiuni, cum ar fi acumularea excesivă de țesut adipos în regiunea cervicală și în regiunea interscapulovertebrală, care pot mima aspectul inestetic al cocoașei. Este obligatoriu de realizat diagnosticul diferențial cu această localizare excesivă de țesut adipos, denumită popular „cocoașă de bivol”, deoarece nu prezintă deformarea coloanei vertebrale și, astfel, impune metode diferite de tratament.

Cocoașa de bivol este determinată cel mai frecvent de obezitate, însă poate să apară și în consumul excesiv de steroizi sau prin anomalii genetice.

Diagnosticarea cocoașei

Diagnosticul de cifoză cuprinde anamneza și examenul clinic complet al pacientului.

Anamneza presupune o discuție riguroasă, prin intermediul căreia medicul identifică semne, simptome și anumiți factori predispozanți pentru cocoașă, antecedentele patologice personale și heredocolaterale ale pacientului, alergii și terapii medicamentoase existente.

Examenul clinic cuprinde examinarea fizică a pacientului, atât prin observarea formei coloanei vertebrale, cât și prin testarea flexibilității și a sensibilității acesteia. În cazuri moderate spre severe, cocoașa poate fi diagnosticată prin simpla inspecție a coloanei superioare a pacientului. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, examinarea cuprinde următoarele teste diagnostice (2, 5, 7):

• testul Adam, un test calitativ de aplecare a pacientului, acesta fiind rugat să iși atingă degetele de la picioare cu mâinile; în cadrul acestui test, medicul poate aprecia aproximativ forma coloanei și anumite deformări existente la acest nivel;
• radiografia toracică, atât postero-anterioară, cât și de profil; radiografia reprezintă o metodă imagistică de primă intenție în patologia cutiei toracice, putând identifica modificări în densitatea osoasă, în structura și alinierea vertebrelor, fiind utilă și în identificarea anumitor mase anormale de la nivelul toracelui;
• tomografia computerizată, utilă în cazurile în care radiografia nu poate fi efectuată sau în care sunt necesare informații suplimentare despre anumite anomalii identificate prin radiografie;
• rezonanța magnetică nucleară pentru afecțiuni severe, complicate;
• teste neurologice pentru aprecierea afectării nervoase;
• osteodensimetria pentru aprecierea densității osoase;
• teste funcționale pulmonare pentru aprecierea afectării sistemului respirator;

Tratament

Tratamentul cocoașei se îmaprte în metode non-chirurgicale de tratament și în metode chirurgicale. Alegerea protocolului de tratament depinde de vechimea afecțiunii, de severitate, de cauză, de starea generală a pacientului și depinde foarte mult de experiența medicului curant. O comunicare eficientă între medic și pacient cuprinde atât beneficiile și riscurile alternativelor de tratament, cât și preferințele pacientului.

Tratamentul non-chirurgical este frecvent utilizat pentru pacienții cu cocoașă determinată prin poziții vicioase ale coloanei (3, 7):

• pentru pacienții tineri, cu forme ușoare de cocoașă, o simplă observare în timp prin vizite repetate la medic și o atenție sporită a poziției corpului din timpul zilei sunt suficiente pentru tratarea cocoașei.
• pentru formele moderate de cocoașă, care asociază durere, rigiditate și limitarea mișcărilor coloanei vertebrale, fizioterapia poate fi o alternativă extrem de utilă spre vindecare; medicul va direcționa pacientul către un fizioterapeut, alături de care va fi stabilit un plan de exerciții accesibile, realizate zilnic acasă și periodic alături de medic;
• durerile de spate, durerile toracice și de cap pot fi tratate prin administrare de analgezice;
• osteoporoza poate fi încetinită prin administrarea de medicamente specifice de creștere a stabilității osoase;

Tratamentul chirurgical este rezervat formelor severe de cocoașă, în care semnele și simptomele nu au putut fi ameliorate prin metode non-chirurgicale, cu afectarea accentuată a structurilor învecinate coloanei vertebrale. (7)

Procedura chirurgicală cel mai frecvent utilizată se numește „fuziune spinală”, în cadrul căreia corectarea deformării se realizează prin îmbinarea a minimum două vertebre. Astfel, vertebrele fuzionate devin un singur element osos, reducând unghiul anormal, scăzând presiunea exercitată asupra coloanei și, astfel, scăzând durerea de la acest nivel. (3, 5)

Alte metode chirurgicale mai rar întâlnite în practica de astăzi, însă utile în cazurile complicate de cifoză, sunt (5):

• osteotomia, în cadrul căreia se elimină anumite părți osoase din vertebrele afectate pentru restabilirea axului vertebral;
• vertebroplastia, cu reașezarea vertebrelor afectate prin proceduri chirurgicale ghidate imagistic;

Recomandări pentru pacienții cu cocoașă

Adoptarea unei poziții corecte este esențială pentru sănătatea coloanei vertebrale. Copiii, aflați încă în dezvoltare, ar trebui instruiți riguros în legătură cu poziția corectă pentru birou și pentru mers. Îmbogățirea dietei cu alimente ce conțin calciu, vitamina D și evitarea fumatului și a consumului de alcool reprezintă, de asemenea, măsuri eficiente pentru prevenirea apariției cocoașei. (4, 7)