Picior roșu și umflat - ce ar putea fi? (diagnostic diferențial)

Piciorul roșu și umflat poate fi cauzat de infecții bacteriene prezente la nivelul tegumentului din acea zonă sau de inflamații locale. Cel mai frecvent apare la persoanele adulte, de peste 40 de ani.

Picior roșu și umflat - ce ar putea fi?

Principalele afecțiuni care pot duce la înroșirea și umflarea piciorului:

• Erizipel
• Dermatită bacteriană necrozantă
• Tromboză venoasă profundă
• Arsuri locale
• Înțepături de insecte
• Tromboflebită
• Celulită
• Gută
• Bursita genunchiului.

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori de risc, pot facilita apariția piciorului roșu și umflat:

• Vârsta de peste 50 de ani
• Greutatea supraponderală
• Obezitatea
• Lipsa unei igiene corporale corespunzătoare
• Prezența anumitor afecțiuni cronice, precum diabetul zaharat, ulcerul gambei, insuficiența venoasă conică
• Producerea unor arsuri sau a unor zgârieturi la nivelul piciorului
• Septicemie
• Transmiterea infecțiilor cu streptococ, în cazul persoanelor cu otită sau rinofaringită, prin atingerea mucoasei otice sau rinofaringiene. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice care însoțesc piciorul roșu și umflat, în cadrul diferitelor afecțiuni

Erizipel

Este o boală infecțioasă a pielii, secundară infecției cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Persoana diagnosticată cu erizipel poate prezenta, pe lângă înroșirea și umflarea unuia dintre membrele inferioare, apariția unei senzații de presiune la nivelul membrului afectat, febră mare, frisoane, adenopatii multiple și dureroase, stare generală alterată.
Piciorul afectat de către procesul infecțios este roșu, umflat, cald și dureros; mai apoi, apar flictenele. Ulterior, în zona infecțioasă se formează un placard net delimitat față de zona înconjurătoare, de culoare roșie-închisă sau cărămizie, iar pielea de la acel nivel devine lucioasă și destinsă, pierzându-și suplețea.
În evoluție, placardul se extinde precoce. În formele severe de boală, placardul primește o culoare cianotică, albăstruie.

Tromboflebita

Este o boală inflamatorie venoasă, determinată de formarea unui cheag de sânge la acel nivel, care obstruează vena respectivă. Boala se localizează, cel mai frecvent, la nivelul membrelor inferioare.
Bolnavii diagnosticați cu tromboflebită pot prezenta durere la nivelul membrului inferior afectat, picior roșu și umflat, creșterea temperaturii locale și sensibilitate crescută la palpare. În formele de tromboflebită superficială, vena afectată devine evidentă, umflată și roșie, din cauza acumulării sângelui la acel nivel.

Tromboza venoasă profundă

Este o afecţiune vasculară caracterizată prin formare unui cheag de sânge la nivelul unei vene sau artere din organism, care poate duce la apariţia emboliei pulmonare.

Bolnavii diagnosticaţi cu tromboză venoasă profundă pot prezenta înroşirea şi umflarea membrului inferior afectat, cu creşterea temperaturii locale şi durere locală. Ulterior, coloraţia roşie a piciorului se poate transforma în albăstruie, din cauza privării de oxigen a ţesuturilor respective.

Celulita

Este o infecție cutanată de etiologie bacteriană, care se poate extinde în evoluție și la nivelul țesuturilor subcutanate. De cele mai multe ori, celulita este determinată de infecția cu stafilococ sau streptococ.
Celulita localizată la nivelul membrului inferior se caracterizează prin înroșirea și umflarea membrului afectat, apariția durerii locale, creșterea sensibilității locale la palpare. Pe lângă acestea mai pot apărea febră, frisoane, adenopatii multiple, somnolență, confuzie.

Guta

Este o afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de acid uric la nivelul articulațiilor și a țesuturilor învecinate.
Bolnavii de gută, cu afectarea articulației genunchiului sau a gleznei, pot prezenta picior roșu și umflat, creșterea temperaturii locale, durere și sensibilitate crescută la atingerea articulației bolnave, disconfort local, prurit tegumentar, febră, frisoane, durere nocturnă intensă, limitarea mobilității și impotență funcțională a articulației bolnave. Tegumentul care acoperă articulația bolnavă îmbracă o culoare roșie violacee, iar după remisiunea atacurilor de gută apare exfolierea pielii.

Bursita genunchiului

Este o afecțiune inflamatorie a sacului cu conținut lichidian care învelește articulația genunchiului.
Bolnavii cu bursită a genunchiului pot prezenta picior roșu și umflat, creșterea temperaturii locale, durere locală și limitarea mobilității articulației genunchiului. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticul piciorului roșu și umflat

Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni care duc la apariția piciorului roșu și umflat se recomandă o anamneză completă, un examen clinic amănunțit și realizarea unei serii de investigații paraclinice.
Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul înroșirii și umflării piciorului, anumiți factori care ar fi putut determina înroșirea și umflarea piciorului, alte manifestări clinice care au apărut în asocierea unui picior roșu și umflat, modul de evoluției din momentul schimbării aspectului piciorului și până în momentul prezentării la medic, alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau existente în familia acestuia, condițiile de viață și muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alool, medicamente administrate.
La examinarea clinică a bolnavului medicul poate identifica prezența anumitor semne clinice specifice diferitelor afecțiuni, care pot determina umflarea și înroșirea piciorului, precum tofi gutoși în cazul gutei, prezența semnelor celsiene în cazul infecțiilor sau inflamațiilor locale, semne clinice datorate neuropatiei diabetice sau insuficienței venoase profunde, etc.
Printre investigațiile paraclinice recomandate bolnavilor care prezintă picior roșu și umflat se numără hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui, teste bacteriologice, ecocardiografia Doppler, etc.
Diferențierea diferitelor tipuri de afecțiuni care pot duce la umflarea şi înroşirea piciorului, se realizează pe baza datelor clinice şi pe baza rezultatelor obținute în urma investigațiilor paraclinice.

Diagnostic diferenţial pentru erizipel:

• dermatita de contact
• dermatita de stază
• alergia cutanată
• tromboflebita superficială
• tromboza venoasă profundă
• borelioza
• arsura solară
• limfedemul malign
• abcesul, foliculita sau infecţia flegmonoasă localizată la nivelul ţesutului subcutanat
• fasceita necrozntă
• afecţiunile buloase ale pielii, în cazul apariţiei erizipelului bulos
• lymphangiosis cutis carcinomatosa
• reacţiile alergice ale pielii în urma utilizării bandajelor compresive.

Diagnostic diferenţial pentru tromboflebită:

• celulita
• vasculita
• tromboza venoasă profundă
• limfangita
• venele varicoase
• neurita
• chistul Baker
• lipodermatoscleroza
• hematomul
• limfedemul
• insuficienţa venoasă cronică
• sindromul postflebitic.

Diagnostic diferenţial pentru tromboză venoasă profundă:

• erizipelul
• celulita
• tromboflebita superficială
• chist Baker rupt
• artrite
• nevrite
• ruptura musculară
• hematomul muscular
• limfedem
• sindrom postrombotic
• edemele din sindromul nefrotic, insuficienţa cardiacă sau ciroza hepatică.

Diagnostic diferenţial pentru celulită:

• erizipel
• alergii cutanate medicamentoase
• dermatite prin substanţe iritante sau alergice
• celulita nespecifică
• celulite cronice.

Diagnostic diferenţial pentru gută:

• artrita septică
• artrita psorizică
• pseudoguta.

Diagnostic diferenţial pentru bursita genunchiului:

• guta şi pseudoguta
• artrita reumatoidă
• boala Osgood
• celulita
• artrita septică
• tendonita
• fractura
• leziunile ligamentare
• osteoartrita. [1], [2], [3], [4]

Picior roșu și umflat - tratament

Tratamentul pentru ameliorarea piciorului roşu şi umflat poate presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene sau corticosteroizi. Tratamentul etiologic, însă, variază în funcție de boala cauzatoare.

Erizipel

Tratamentul administrat cazul erizipelului constă în antibiotice pentru combaterea agentului infecțios. Pe suprafața leziunii, se recomandă aplicarea compreselor sterile, reci. De asemenea, se recomandă drenaj decliv și debridarea chirurgicală a leziunilor infecțioase.

Tromboflebită

Tratamentul tromboflebitei constă în administrarea de anticoagulante (heparină) și trombolitice (streptokinază, urokinază) pentru înlăturarea cheagului de sânge format și pentru prevenirea apariției emboliei, antiinflamatoare pentru reducerea inflamației locale, contenția membrului afectat, prin aplicarea locală a unui bandaj elastic, purtarea ciorapilor elastici medicinali compresivi.
În formele severe de boală, fără răspuns la tratamentul medicamentos, precum și în cazul afectării arterei femurale, venelor profunde sau în formele purulente, se recomandă tratament chirurgical: trombectomie.

Tromboză venoasă profundă

Tratmentul trombozei venoase profunde constă în administrarea de anticoagulante (heprină cu greutate moleculară mică), trombolitice şi purtarea de ciorapi elastici. În cazul persoanelor cărora nu se pot administra anticoagulante, se recomandă filtrul de venă cavă, care opreşte cheagurile de sânge ajunse în circulaţie şi astfel, le împiedică să ajungă la nivel pulmonar. În cazul lipsei de răspuns la tratamentul medicamentos, în formele severe de bolă şi în cazul apariţiei complicaţiilor, se recomandă tratament chirurgical care presupune trombectomia (îndepărtarea segmentului vascular la nivelul căruia s-a format chegul de sânge).

Celulită

Tratamentul celulitei constă în administrarea antibioterapiei.

Gută

Tratamentul gutei constă în administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (Ibuprofen, Naproxen, Celecoxib, Indometacin), Colchicină, corticosteroizi, medicamente care inhibă elaborarea de acid uric în organism (denumite „inhibitori ai xantinoxidazei” precum Febuxostat, Allopurinol) și medicamente care favorizează eliminarea acidului uric din organism (denumite „uricozurice”, precum Lesinurad, probenecid).

Bursită

Tratamentul bursitei genunchiului constă în administrarea de antibiotice, în caz de apariție a unei infecții bacteriene, administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene pentru diminuarea durerii și inflamației locale, frecventarea ședințelor de fiziokinetoterapie pentru redobândirea flexibilității articulare și tonofierea musculaturii, injecții intraarticulare cu corticosteroizi și asprația lichidului intraarticular inflamat. În formele severe de boală, se poate recurge la tratamentul chirurgical, care constă în îndepărtarea bursei afectate. [1], [2], [3], [4]