Cercetătorii identifică un mecanism biologic cheie care promovează îmbătrânirea sănătoasă

Un studiu publicat în revista Aging Cell, realizat de cercetători de la University of Texas Health Science Center din San Antonio, aduce o contribuție majoră în înțelegerea mecanismelor prin care sistemul imunitar influențează sănătatea pe termen lung. Autorii au demonstrat că reziliența imunitară - capacitatea sistemului imun de a răspunde eficient la agresiuni și de a reveni la echilibru - reprezintă un predictor crucial al longevității și supraviețuirii, dincolo de vârsta cronologică sau de bolile existente.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, sistemul imunitar suferă modificări funcționale care duc la o stare de inflamație cronică de intensitate joasă, cunoscută sub denumirea de inflammaging. Aceasta este asociată cu un risc crescut de boli cronice precum afecțiunile cardiovasculare, diabetul zaharat, bolile neurodegenerative și unele tipuri de cancer. Deși multiple studii au analizat îmbătrânirea imună, cercetarea actuală adaugă o perspectivă nouă, introducând conceptele de semnături genetice asociate cu supraviețuirea și mortalitatea, și identificând traiectorii individuale ale rezilienței imunitare.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat date transcriptomice și imunologice de la peste 1.200 de persoane, utilizând tehnologii avansate de secvențiere ARN și metode computaționale de inteligență artificială. Obiectivul a fost identificarea unor profiluri genetice care să reflecte capacitatea de adaptare a sistemului imunitar în fața provocărilor cronice și acute.

Principalele semnături transcriptomice identificate

• SAS-1 (Survival-Associated Signature 1): semnătură asociată cu expresia scăzută a genelor inflamatorii și o activitate imună echilibrată. Aceasta a fost predominantă la indivizi cu supraviețuire îndelungată și stare de sănătate bună.
• MAS-1 (Mortality-Associated Signature 1): semnătură caracterizată prin expresia crescută a genelor pro-inflamatorii, asociată cu mortalitate crescută și declin funcțional progresiv.

Un alt rezultat important al studiului a fost identificarea expresiei genei TCF7, care codifică un factor de transcripție esențial pentru menținerea și regenerarea celulelor T. Expresia ridicată a TCF7 s-a corelat cu o reziliență imunitară crescută.

Traiectorii ale rezilienței imunitare

Pe baza analizei datelor, au fost identificate trei traiectorii distincte:

• Păstrători ai rezilienței - indivizi care mențin constant o semnătură SAS-1 ridicată și MAS-1 scăzută, cu risc scăzut de mortalitate.
• Reconstituenți ai rezilienței - indivizi care pierd temporar această semnătură benefică (de exemplu, în urma unei boli), dar o recuperează ulterior.
• Degradatori ai rezilienței - indivizi la care semnătura SAS-1 scade și MAS-1 crește progresiv, ceea ce favorizează instalarea bolilor cronice.

Autorii au subliniat că perioada optimă pentru intervenții personalizate (prin nutriție, activitate fizică, evitarea stresului oxidativ sau chiar terapii țintite) este între vârsta de 40 și 70 de ani, interval în care semnăturile genetice sunt încă modulate de factori externi.

Rezultate

Rezultatele studiului sugerează că evaluarea semnăturilor transcriptomice ar putea deveni un instrument clinic de predicție a stării de sănătate și a speranței de viață. Semnătura SAS-1 a fost asociată cu o reducere semnificativă a riscului de mortalitate, în timp ce MAS-1 s-a corelat cu un prognostic negativ. Persoanele cu expresie crescută a TCF7 au avut o probabilitate mai mare de a aparține grupului cu reziliență imună ridicată.

Pe baza acestor date, autorii propun integrarea monitorizării rezilienței imunitare în strategiile de sănătate publică și medicina preventivă. Aceasta ar putea deveni comparabilă cu monitorizarea colesterolului sau a tensiunii arteriale în prevenția bolilor cardiovasculare.

Concluzii și implicații clinice

Studiul evidențiază valoarea rezilienței imunitare ca biomarker predictiv și ca potențial obiectiv de intervenție în menținerea sănătății. În contextul îmbătrânirii globale a populației, evaluarea sistematică a profilului imunologic poate permite:

• Identificarea timpurie a persoanelor cu risc crescut de declin imunologic.
• Implementarea unor intervenții personalizate bazate pe profilul genetic și imunologic.
• Dezvoltarea unor politici de sănătate publică orientate spre îmbătrânirea sănătoasă și prevenția bolilor cronice.

Prin urmare, reziliența imunitară nu este doar un concept teoretic, ci o dimensiune măsurabilă și influențabilă a sănătății umane, cu implicații directe în practica clinică și medicina viitorului.