Cercetătorii explorează legătura dintre forța musculară și sănătatea mintală la adulții în vârstă

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, până în 2050, populația mondială cu vârsta peste 60 de ani va atinge 2,1 miliarde. Odată cu îmbătrânirea populației, prevalența tulburărilor mentale în rândul persoanelor în vârstă devine tot mai alarmantă. În Spania, 32% dintre adulții vârstnici se confruntă cu astfel de tulburări, cele mai frecvente fiind anxietatea (18%) și depresia majoră (10%). Aceste afecțiuni nu doar afectează calitatea vieții, dar implică și costuri semnificative pentru sistemul de sănătate.
În acest context, identificarea factorilor de risc modificabili pentru prevenirea tulburărilor mentale devine esențială. Un astfel de factor este forța musculară, definită ca capacitatea maximă a unui mușchi sau grup de mușchi de a exercita o forță în condiții date. Scăderea forței musculare la vârsta înaintată este atribuită unor schimbări fiziologice precum sarcopenia și declinul general al performanței musculare.

Studiile anterioare au arătat o asociere între forța musculară redusă și riscul crescut de simptome depresive și anxietate la adulți și vârstnici. Cu toate acestea, există lacune în înțelegerea relației dintre forța musculară și alte aspecte ale sănătății mentale, cum ar fi singurătatea sau satisfacția față de viață.

Studiul AGUEDA

Pentru a explora aceste asocieri, cercetătorii au realizat un studiu transversal în cadrul proiectului áGUEDA. Studiul a inclus 91 de adulți vârstnici cognitivi normali, cu vârste între 65 și 80 de ani, din Granada, Spania.

Participanții au fost evaluați atât din punct de vedere al forței musculare obiective (prin teste precum strângerea de mână, flexia bicepsului, genuflexiuni și teste izokinetice pentru extensia cotului și genunchiului), cât și al forței percepute (auto-evaluarea forței musculare). De asemenea, sănătatea mentală a fost măsurată prin indicatori de stare psihologică negativă (anxietate, depresie, stres și singurătate) și pozitivă (satisfacția față de viață, stima de sine și bunăstarea emoțională).

Rezultate și concluzii

Principalele descoperiri ale studiului au arătat că:

• Strângerea de mână (un indicator al forței musculare) a fost asociată pozitiv cu stima de sine. Aceasta sugerează că o forță musculară mai mare poate contribui la o imagine de sine mai bună la adulții vârstnici.
• Forța percepută a fost asociată negativ cu simptomele depresive, indicând faptul că percepția propriei forțe poate avea un impact semnificativ asupra stării de spirit.
• În mod neașteptat, o forță musculară mai mare la extensia cotului a fost asociată pozitiv cu niveluri mai ridicate de stres. Această constatare necesită investigații suplimentare pentru a fi înțeleasă pe deplin.

Este important de menționat că, după ajustarea pentru multiple comparații statistice, aceste asocieri nu au mai fost semnificative, sugerând necesitatea unor studii cu eșantioane mai mari. De asemenea, multe dintre asocieri au rămas independente de nivelul de fitness cardiorespirator, subliniind rolul specific al forței musculare.

Implicații și recomandări viitoare

Rezultatele acestui studiu oferă indicii valoroase despre potențialul forței musculare ca element în intervențiile de exerciții fizice menite să îmbunătățească sănătatea mentală a adulților vârstnici. Având în vedere legătura dintre forța musculară și aspecte precum stima de sine și simptomele depresive, programele care vizează creșterea forței ar putea avea beneficii psihologice semnificative.

Cu toate acestea, sunt necesare studii longitudinale suplimentare, cu eșantioane mai mari și care să includă atât indicatori obiectivi, cât și percepuți ai forței musculare. Aceste cercetări ar putea clarifica relațiile observate și ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii eficiente pentru promovarea sănătății mentale în rândul populației vârstnice.

sursa: News Medical