Mersul pe bicicletă nu afectează funcţiile sexuală şi urinară masculine

Ciclismul este o activitate din ce în ce mai populară pentru transport, exerciții fizice și petrecere a timpului liber, iar impactul său asupra sănătății sexuale a primit o mare atenţie din partea mass-media, în special în ceea ce privește funcția erectilă. Într-un nou raport al The Journal of Urology, cercetătorii au descoperit, contrar unor studii anterioare, că nici ciclismul recreativ şi nici cel intens nu par să aibă un impact negativ asupra funcțiilor sexuale și urinare ale bărbaților.

„Acesta este cel mai mare studiu până în prezent, explorând asociaţiile dintre ciclism și funcțiile sexuale și urinare folosind chestionare validate”, a explicat Benjamin Breyer, MD, MAS, de la Departamentul de Urologie, Universitatea din California- San Francisco.

„Credem că rezultatele vor fi încurajatoare pentru bicicliști. Ciclismul oferă beneficii cardiovasculare extraordinare și are un impact redus asupra articulațiilor”.

Unele studii anterioare au sugerat că ciclismul afectează în mod negativ funcția erectilă. Ipoteza a fost că acest impact negativ este cauzat de presiunea prelungită perineală și micro-traumatismul produs în timpul ciclismului. Cu toate acestea, aceste studii nu aveau la dispoziție măsuri validate sau grupuri de comparație și au fost limitate de dimensiunile reduse ale eșantioanelor.

Acest studiu multinațional a fost unul transversal și a urmărit trei grupuri sportive: un grup bicicliști, și alte două de înotători, respectiv alergători, ca grupuri de comparaţie. Subiecţii au fost chestionaţi utilizând platforma Facebook, dar și în afara mediului online, la cluburile sportive.

Studiul a inclus 2774 de bicicliști, 539 de înotători și 789 de alergători. Participanții au completat chestionare validate, inclusiv „Inventarul de sănătate sexuală pentru bărbați” (SHIM) , „Scorul internațional al simptomatologiei prostatei” (I-PSS) și „Indicele simptomelor Institutului național de prostatită cronică” (NIH-CPSI) , precum și întrebări despre infecțiile tractului urinar, stricturi uretrale, amorțeală genitală și răni provocate de șa.

În plus față de comparațiile dintre activități atletice similare cu și fără presiune perineală, cercetătorii au examinat modul în care intensitatea ciclismului, configurația bicicletei și chiar condițiile rutiere pot avea un impact asupra funcțiilor sexuale și urinare. Cicliștii au fost întrebați despre tipul de bicicletă, tipul şi unghiul de șa, frecvența de a purta șorturi căptușite în timpul ciclismului, procentul de timp în care nu stau pe șa, înălțimea ghidonului și tipul de suprafață pe care merg de obicei. Cicliștii au fost împărțiți într-un grup cu o intensitate ridicată (ciclismul depășind mai mult de doi ani, practicat de mai mult de trei ori pe săptămână și cu o medie de peste 25 de mile pe zi), iar grupul cu o intensitate scăzută nu a întrunit nici unul dintre aceste criterii. Non-bicicliștii au fost definiți ca cei care înotau și / sau alergau, dar nu practicau ciclism în mod regulat.

În general, în comparație cu înotătorii și alergătorii, cicliștii nu aveau funcții sexuale sau urinare mai slabe, dar unii dintre ei erau mai predispuși la stricturi uretrale.

Interesant, cicliștii cu intensitate crescută aveau scoruri mai bune pentru funcțiile erectile decât cicliștii de intensitate scăzută. Nici bicicleta, nici caracteristicile drumurilor nu păreau să aibă un impact negativ asupra bicicliștilor. Statul în picioare mai mult de 20% din timp în timpul ciclismului a redus semnificativ șansele de amorțeală genitală. Reglarea înălțimii ghidonului mai mică decât înălțimea șeii a crescut probabilitatea amorțelilor genitale și a rănilor provocate de șa.

Astfel, concluzia lor a fost ca perioada de timp stând în picioare mai mare și o înălțime mai mare a ghidonului au fost asociate cu cote mai scăzute de leziuni genitale și amorțeală.

„Comparația dintre sportivi ce a fost analizată în mod similar cu instrumentele validate este ceea ce acest studiu adaugă literaturii. Ne uităm mai atent la cei care au raportat amorțeală pentru a vedea dacă acest lucru este un predictor pentru problemele viitoare. ", a declarat dr. Breyer.

Sursa: MedicalXpress