Cât de periculoase sunt nanoplasticele pentru bebeluși în uter?

Creșterea frecvenței alergiilor și astmului în rândul copiilor a determinat comunitatea științifică să investigheze posibilii factori declanșatori care acționează încă din perioada prenatală. Un consorțiu multidisciplinar format din cercetători de la Empa, ETH Zürich, EPFL, Universitatea din Zürich și Spitalul Cantonal St. Gallen explorează acum în amănunt efectele micro- și nanoplasticelor asupra fătului în curs de dezvoltare. Deși există deja dovezi că aceste particule pot pătrunde în corpul mamei și pot ajunge la copil, modul în care ele influențează sistemul imun încă imatur rămâne insuficient înțeles.
Proiectul, coordonat de Tina Bürki și Sina Ruhstaller în cadrul laboratorului Particles-Biology Interactions de la Empa (St. Gallen), își propune să obțină o viziune integrată asupra rolului pe care îl joacă micro- și nanoplasticele în sarcină. Cu sprijin de la Fundația Eduard Aeberhardt și de la o altă fundație, cercetătorii își propun:

• să evalueze gradul de abraziune micro- și nano din produsele plastice uzuale;
• să determine eventualele interacțiuni dintre aceste particule și alți poluanți ori substanțe alergenice;
• să investigheze reacțiile placentei și ale sângelui fetal față de particule și combinațiile particule-poluanți, prin culturi celulare.

De ce este importantă placenta

Placenta reprezintă un filtru și o interfață critică între mamă și copil, asigurând nutrienții și semnalele moleculare necesare pentru o dezvoltare sănătoasă. Astfel, orice perturbare la acest nivel poate influența reactivitatea sistemului imun al mamei și ulterior pe cel al fătului. Echipa Empa suspectează că nanoparticulele de plastic pot altera comunicarea placentară prin modificarea eliberării de hormoni și mediatori, fapt care ar putea duce la hipersensibilizarea sistemului imun și, în final, la un risc mai mare de alergii și astm ulterior în viață.

Evaluarea riscurilor și relevanța pentru sănătate publică

Studiile anterioare au evidențiat deja că nanoparticulele de diverse tipuri (nu doar plastic) pot afecta procesul de comunicare dintre placentă și embrion, dar efectele specifice ale micro- și nanoplasticelor asupra funcției imunologice a placentei și asupra sistemului imun fetal rămân necunoscute. Conform lui Bürki, devine esențial să se dezvolte evaluări de risc adecvate pentru femeile însărcinate, mai ales că impactul poluanților din mediu asupra sănătății fătului poate fi subestimat la momentul actual.

Metodologie și pași de lucru

• Colectarea particulelor plastice: Cercetătorii analizează felul în care plasticul se macină în particule minuscule în timpul utilizării zilnice (apă potabilă, ambalaje alimentare, aer etc.).  
• Testarea interacțiilor cu substanțe alergenice și poluanți: Se vor identifica combinațiile particule-poluanți care pot spori reacțiile imune.  
• Studii in vitro: Prin intermediul culturilor celulare de placentă umană și a celulelor sanguine fetale, cercetătorii vor observa transportul acestor particule, fixarea lor în țesuturi și modul în care declanșează diverse căi inflamatorii.

Concluzii și implicații

Potrivit ipotezelor cercetătorilor, o placentă „contaminată” cu particule de plastic sau cu poluanții pe care acestea îi pot transporta ar putea declanșa eliberarea unor factori ce perturbă răspunsul imun al copilului. Astfel, crește probabilitatea dezvoltării alergiilor și astmului, încă din stadiul intrauterin.

Proiectul își propune să orienteze în viitor proiectarea unor materiale plastice mai sigure, prin înțelegerea tipurilor de polimeri ce pot induce reacții imunologice. De asemenea, rezultatele vor fi esențiale în elaborarea unor ghiduri de sănătate publică pentru protecția femeilor însărcinate față de riscurile nanoplasticelor și ale altor contaminanți din mediu.