Caracterizarea efectelor pe termen lung asupra creierului după recuperarea de COVID-19 formă ușoară

De-a lungul timpului, au fost identificate numeroase efecte pe termen lung ale sindromului respirator acut sever 2 determinat de noul coronavirus SARS-CoV-2. Deși prezintă drept sediu de multiplicare la nivelul sistemul respirator uman, virusul răspunzător de boala COVID-19 afectează întregului organism. Acest fenomen, denumit pe scurt COVID-19 de lungă durată, poate să dureze luni de zile după vindecarea infecției respiratorii. Potrivit unui nou studiu, o treime dintre pacienți prezintă complicații neuropsihiatrice sau neurologice la șase luni după recuperarea COVID-19, afectând considerabil starea generală a pacienților și randamentul activităților de zi cu zi.

Prin legarea virusului SARS-CoV-2 de celulele umane prin intermediul receptorului enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) , acesta inactivează des-Arg9-bradikinina (DABK), un metabolitul activ al bradikininei. Drept rezultat, este crescută expresia receptorului bradikininei B1 (B1R) , acesta putând reprezenta un factor determinant important al efectelor pe termen lung ale bolii COVID-19. În studiul de față, publicat pe platforma Research Square, o echipă de cercetători a investigat expresia B1R la nivelul creierului, căutând să explice fenomenele neuropsihiatrice prezente în sindromul COVID-19 de lungă durată.

Experimentul a inclus grupuri de șoarecii transgenici K18-hACE2, dintre care un grup a fost inoculat intranazal cu o doză infecțioasă medie de aproximativ 4.000 dintr-o cultură de țesut (TCID50) de SARS-CoV-2, iar alt grup a fost inoculat cu o doză mai mare (10.000 TCID50). Din studiu au fost excluși șoarecii de laborator care au pierdut rapid în greutatea corporală, care au devenit letargici sau care au prezentat semne de deces la 6 până la 10 zile după infecție. Astfel, aproximativ 20% dintre șoarecii din grupul cu doză mică și 67% din grupul cu doză mare au fost eliminați din cauza infecției severe.

Ulterior, cercetătorii au cuantificat expresia interleukinei 6 (IL-6), a factorului de necroză tumorală (TNF) și a receptorului angiotensinei II de tip 1 (AT1R) în amigdala creierului șoarecilor de laborator, fiind observată o expresie crescută a markerilor analizați. În plus, folosind colorarea prin imunofluorescență, echipa de cercetători a analizat nivelurile de B1R din creier. Astfel, s-a identificat o imunoreactivitate B1R mai mare în celulele nervoase ale amigdalei, ale hipocampusului și la nivelul cortexului prefrontal. Alături de aceste rezultate, s-au consemnat și niveluri mult mai mari de anticorpi imunoglobulină G (IgG) anti-SARS-CoV-2 în sângele șoarecilor față de grupul martor.

Un aspect important de menționat este faptul că schimbările identificate la nivelul sistemului nervos central nu a fost corelat cu un anumit tip de infecție respiratorie, atât cazurile severe, cât și cazurile ușoare prezentând modificări neurologice. S-a observat, astfel, o modificare de comportament în cazul tuturor șoarecilor incluși în experiment. Prin analizarea activităților din cadrul unui câmp deschis și al unui labirint în forma literei Y, s-a descoperit o tendință mai mare a șoarecilor de a petrece mai puțin timp în zonele deschise ale labirintului, cu o scădere semnificativă a numărului de intrări în brațele labirintului, a distanței parcurse și a vitezei medii, deci o scădere a comportamentului explorator.

Concluzionând, studiul de față a arătat faptul că infecția cu virusul SARS-CoV-2 la șoarecii de laborator crește nivelurile sangvine de TNF, AT1R, IL-6, dar și nivelul de B1R în creier. Aceste modificări apar atât în timpul bolilor severe, cât și în timpul celor ușoare. Modificările comportamentale au fost corelate semnificativ cu o creștere persistentă a inflamației în creierul șoarecilor cu sindrom COVID-19 de lungă durată, sugerând, astfel, faptul că B1R ar putea fi vizat drept țintă terapeutică pentru atenuarea complicațiilor asociate cu boala COVID-19.

sursa: News Medical
foto: Yurchanka Siarhei/Shutterstock