Tusea măgărească la copii - ce este și cum se tratează

Tusea măgărească, cunoscută sub termenul medical de „tuse convulsivă”, este o boală infecțioasă, contagioasă, determinată de bacteria Bordetella pertussis, întâlnită frecvent în practica pediatrică, care afectează tractul respirator.

Odată pătruns la nivelul căilor respiratorii, agentul patogen se localizează la nivelul mucoasei, determinând infectarea acesteia iar în urma multiplicării bacteriei apar manifestările clinice specifice bolii.

Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin apariția unei tuse severe și persistente.

Apariția tusei convulsive în rândul copiilor mici (aflați până în jurul vârstei de trei ani) se asociază riscului crescut de apariție a pneumoniei și a altor complicații (bronșită, etc.).

Transmiterea bolii se realizează fie pe cale aeriană, fie prin atingerea unor obiecte contaminate de către o altă persoană infectată.

În cadrul tusei convulsive, izvorul de infecție este reprezentat de către persoana infectată. Perioada de contagiozitate a bolii este de șase săptămâni din momentul infecției.

Deși tusea măgărească este considerată drept o afecțiune specifică copilăriei timpurii, ea poate apărea la orice vârstă și poate fi la fel de severă și în rândul adulților. Formele de tuse convulsivă apărute în rândul sugarilor aflați sub vârsta de șase luni sunt deseori dramatice și chiar mortale.

În ultimii ani a fost înregistrată o scădere a incidenței tusei convulsive în țările care au introdus în programul de vaccinare vaccinul anti-pertusis. [3], [4], [5]

Cauze și factori de risc

Factorul etiologic principal care determină apariția tusei măgărești este bacteria Bordetella pertussis.

Factorii favorizanți care prin prezență pot facilita apariția infecției sunt reprezentați de:

• Contactul cu persoane deja infectate cu Bordetella pertussis
• Spațiile închise și aglomerate
• Lipsa oxigenării locuinței
• Scăderea sistemului imunitar
• Lipsa rspectării măsurilor de igienă (consumarea alimentelor de către copil fără ca acesta să fie spălat pe mâini). [1], [2]

Semne și simptome clinice

Manifestările clinice specifice tusei convulsive nu apar de îndată în urma infecției cu Bordetella pertussis. Boala debutează progresiv, pe parcursul a trei săptămâni, inițial cu manifestări clinice specifice unui episod de răceală obișnuită, care se agravează în timp.

Primele manifestări clinice care apar în evoluției tusei măgărești sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Strănut
• Rinoree
• Tuse seacă
• Obstrucție nazală
• Febră ușoară
• Ochi roșii
• Hiperlacrimare
• Letargie.

La un interval de aproximativ o săptămână de la debut, manifestările clinice se agravează, la nivelul căilor respiratorii se acumulează un important strat de mucus care va duce la apariția unor accese de tuse severe, incontrolabile și chinuitoare.

Crizele severe de tuse măgărească sunt caracterizate printr-o tuse spastică, zgomotoasă, persistentă, obositoare și severă, care poate determina episoade acute de hipoxie cu înroșirea și învinețirea feței, vărsături și extenuare fizică.

Aceste manifestări clinice descrise anterior nu sunt obligatorii, putând fi descrise cazuri de tuse măgărească lipsite de obstrucție nazală, rinoree, febră și letargie. Principala și unica manifestare clinică care impune prezentarea la medic sunt episoadele de tuse spastică, zgomotoasă și iritantă, însoțită de respirație zgomotoasă (wheezing).

Perioada de incubație a bolii este cuprinsă între 7 și 14 zile (în anumite cazuri poate ajunge la 21 de zile) și este lipsită de manifestări clinice specifice.

Tusea măgărească poate prezenta trei faze de evoluție:

• Faza de invazie, catarală sau de debut este cuprinsă între 7 și 10 zile și este asemănătoare unei răceli obișnuite, din acest motiv fiind foarte dificil de recunoscut. Inițial, tusea este necaracteristică dar pe măsură ce boala evoluează, ea apare tot mai frecventă și nu răspunde la medicamentele antitusive administrate. În această fază de evoluție, boala atinge cel mai mare grad de contagiozitate.

• Perioada de stare, faza de chințe sau stadiul convulsiv se caracterizează prin apariția din ce în ce mai frecventă a acceselor de tuse spastică.

Tusea este sacadată și apare în accese alcătuite din 10 până la 20 de sacade; în cele din urmă respirația copilului se oprește în expir, însoțită de înroșirea iar mai apoi de învinețirea feței. După acest episod are loc un inspir profund, zgomotos, șuierător, asemănat de către medicii specialiști cu cântecul de cocoș, zbierătu de măgar sau cotcodăcitul găinilor.
Un episod de tuse convulsivă se sfârșește printr-o expectorație abundentă alcătuită din mucus și secreții lipicioase, vâscoase. Aceste episoade de tuse sunt chinuitoare, iritante și extenuante iar cele mai severe apar noaptea târziu sau în primele ore ale dimineții. Între accesele de tuse copilul prezintă o stare generală bună, iar temperatura corporală este normală. Instalarea febrei poate indica apariția unei complicații. Tusea atinge gravitate și frecvență maximă în cea de-a treia săptămână de boală.
Datorită efortului depus de către copil în timpul tusei apare hiperlacrimația, edemul pleoapelor, conjunctivele se înroșesc și apare faciesul buhăit. În rândul copiilor la care au apărut incisivii inferiori poate apărea ulcerația frenului limbii, o manifestare clinică specifică tusei măgărești.
Crizele de tuse pot fi declanșate de alimentație, fum, plâns, schimbări mari de temperatură, praf, etc.

• Faza de convalescență reprezintă ultimul stadiu de evoluție a bolii și apare în a cincea săptămână de tuse convulsivă. În această perioadă, crizele de tuse apar din ce în ce mai rar și se ameliorează din punct de vedere simptomatic. Pot apărea infecții ușoare de căi respiratorii care să determine reapariția tusei, aceasta din urmă avâd aspect convulsiv. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de tuse convulsivă se pune pe seama tabloului clinic prezentat anterior (accese de tuse cu caracter spastic, chinuitoare și iritantă însoțită de celelalte manifestări clinice caracteristice) și a exudatului faringian, care va indica prezența infecției cu Bordetella pertussis. Mai poate fi efectuată analiza mucusului prezent la nivel nazal și la nivelul laringelui (însămânțarea pe medii de cultură pentru identificarea agentului patogen). O radiografie simplă a toracelui poate fi, de asemenea, utilă pentru explorarea ariilor pulmonare și excluderea altor afecțiuni cu simptomatologie identică. [1], [2], [4]

Tratament

Tusea măgărească poate fi tratată prin administrarea de antibiotice, singurele medicamente care pot distruge bacteria și pot favoriza refacerea organismului uman în urma infecției.

Tratamentul simptomatic, cu expectorante mucolitice, antiinflamatoare și antitusive, administrate în cadrul răcelii sau a gripelor, poate ameliora manifestările clinice apărute în cadrul tusei convulsive, dar nu determină vindecarea bolii.

Copiii mici diagnosticați cu tuse măgărească trebuie internați în spital pentru a fi monitorizați cu atenție; în acest fel se poate realiza prevenirea și chiar tratarea promptă a eventualelor complicații care pot apărea.

Tratamentul igieno-dietetic administrat în cazul tusei măgărești constă în repaus la pat, aerisirea spațiului în care se află copilul, respectarea măsurilor de igienă intimă, aport crescut de lichide, scăderea cantității de hrană și creșterea frecvenței meselor pe zi. [1], [2], [3], [4], [5]

Profilaxie

Profilaxia infecției cu Bordetella pertussis și apariția tusei măgărești se poate realiza prin administrarea vaccinului antipertusis. În programele de vaccinare din România se administrează un vaccin asociat împotriva a trei afecțiuni severe: difteria, tetanosul și tusea convulsivă; acest vaccin se numește vaccinul Difteric-Tetanic-Pertusis. Atunci când este planificată vaccinarea copilului, părinții trebuie să se prezinte cu el la medicul de familie pentru administrarea vaccinului. Apariția unor accidente sau incidente în urma administrării acestui vaccin nu a fost înregistrată decât în foarte puține cazuri.

În cazul în care copilul prezintă o anumită manifestare clinică după prima sau a doua vaccinare, se recomandă administrarea unui bivaccin.

În cazul bebelușilor care s-au născut cu scor Apgar mic la naștere se recomandă administrarea vaccinului fără fracțiunea Pertusis. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicații

Cele mai severe complicații care pot apărea în evoluția unei tuse convulsive netratate sau tratate necorespunzător sunt encefalopatia și bronhopneumonia. Encefalopatia poate fi însoțită de alte complicații, precum hipoacuzia sau paralizia unilaterală. [1], [2]