De ce tușește copilul? - cauze posibile de tuse la bebeluși

Tusea este definită în termeni medicali ca fiind o manevră expiratorie explozivă, realizată în încercarea de a îndepărta secrețiile prezente la nivelul căilor respiratorii. Studiile efectuate în acest sens au arătat că tusea se află printre primele cinci simptome datorită cărora bolnavii se prezintă la medic.

Tusea este un simptom frecvent întâlnit mai ales în rândul copiilor, cu atât mai mult cu cât majoritatea bolilor inflamatorii a căilor respiratorii apar în copilărie, din cauza imaturității sistemului imunitar.

Tusea apărută în copilărie trebuie investigată şi tratată deoarece, în numeroase cazuri, neglijarea şi lipsa administrării tratamentului corespunzător a dus la apariția unor afecțiuni respiratorii cronice severe (precum astmul bronşic). [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Cele mai frecvente cauze care pot determina apariția tusei în rândul bebeluşilor şi a copiilor mici sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Rinita alergică
• Astmul bronşic
• Fibroza chistică
• Înghițirea sau aspirarea de corpi străini
• Iritația căilor respiratorii, secundară inhalării aerului poluat, fumului de țigară, diferitelor mirosuri, etc.
• Tuse reflexă, psihogenă
• Refluxul gastro-esofagian
• Pneumonia
• Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare
• Bronşiolita
• Tuberculoza. [1], [2], [3], [4]

Semne şi simptome clinice

Tusea la bebeluși și copii poate avea diferite caractere (de la tuse seacă, iritativă, la tuse productivă), poate prezenta o intensitate variată (de la tusea chinuitoare apărută în astmul bronşic, la tusea sporadică apărută în infecțile acute de căi respiratorii) şi poate apărea în diferite perioade ale zilei (crizele de astm bronşic pot apărea noaptea sau dimineața devreme, pe când tusea în infecțiile din infecțiile căilor aeriene sau din tuberculoză poate apărea mai ales în perioadele de acutizare sau pe perioada zilei, la încercarea de a realiza un efort fizic mai intens).

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni caracterizate prin apariția tusei şi celelalte manifestări clinice care pot însoți acest simptom:

Rinita alergică

Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale determinată de un factor alergen prezent în aerul atmosferic (praf, parfum, polen, etc.). Tusea din rinita alergică este seacă, neproductivă şi este însoțită de secreții nazale abundente, obstrucție nazală, prurit nazal, miros alterat până la anosmie, lăcrimare abundentă, prurit ocular, fotosensibilitate, etc.

Inflamația căilor respiratorii superioare

Afecțiunile inflamatorii ale căilor respiratorii superioare (precum rinofaringita, amigdalita, faringita, laringita, traheobronşita) reprezintă inflamația diferitelor segmente ale aparatului respirator determinate de virusuri sau de bacterii.

Manifestările clinice apărute în cadrul acestor afecțiuni pot fi diferite, în funcție de vârsta copilului.

• La sugar poate apărea tusea uscată sau productivă, iritativă, apărută pe fondul acestei hiperemii faringiene şi a mucozităților provenite de la nivelul cavităților nazale; febră 38,5-39 grade Celsiua, agitație psihomotorie, coriză, rinoree seroasă, mucoasă, iar mai apoi purulentă; otalgii, stare generală alterată, respirație zgomotoasă, sforăitoare; dispnee inspiratorie, alimentație dificilă, disfagie, adenopatie cervicală, durere în gât (în cazul faringitelor), diaree, vărsături.
• La copilul mare, aceste boli inflamatorii pot fi caracterizate prin tuse seacă sau productivă însoțită de subfebrilitate, rinoree, obstrucție nazală, senzația de uscăciune a mucoasei nazale, mialgii.

Bronșiolita

Bronşiolita reprezintă inflamația bronşiolelor de etiologie virală, care se caracterizează prin sindrom respirator obstructiv, apărută frecvent în rândul sugarului şi a copilului mic. Boala apare mai frecvent toamna, iarna şi primăvara şi se caracterizează prin două tipuri de manifestări clinice:

• manifestări specifice aparatului respirator (tuse spastică, chinuitoare, asemănătoare tusei convulsive, însoțită de dispnee, polipnee, wheezing, expir prelungit, cianoza extremităților) şi
• manifestări specifice aparatului cardiovascular (tahicardie, turgescență jugulară, hepatomegalie, cianoză).

Astm bronșic

Astmul bronşic este o boală inflamatorie cronică a tractului respirator, de etiologie variată, caracterizată din punct de vedere clinic prin dispnee expiratorie, wheezing, tuse şi constricție toracică, care apar în special dimineața devreme sau în timpul nopții. Tusea apărută în cadrul crizelor de astm bronşic este inițial neproductivă, chinuitoare, cu expectorație dificilă, pentru ca mai apoi, spre finalul crizei să devină productivă, cu expectorație bogată în secreții alb-spumoase sau vâscoase.

Astmul cu debut în copilărie este de cele mai multe ori datorat unui factor alergen şi apare, de regulă, pe fondul unui istoric familial de boli alergene. Acest tip de astm prezintă evoluție favorabilă sub tratament cu steroizi inhalatori.

pneumonie

Pneumoniile sunt inflamații ale țesutului pulmonar, determinate de diferiți agenți infecțioßi sau neinfecțioşi, caracterizate din punct de vedere clinic prin tuse neproductivă sau cu expectorație mucoasă/mucopurulentă, febră sau subfebrilități, frisoane, dispnee, tahipnee, durere toracică percepută ca un „junghi toracic” sau ca o „jenă toracică”, cefalee, obstrucție nazală, mialgii, artralgii, scădere ponderală, diaree, vărsături, anorexie, dureri abdominale colicative, stare generală alterată.

Tuberculoza

Tuberculoza este o afecțiune cronică a tractului respirator, apărută în urma infecției cu bacilul Koch (Mycobacterium tuberculosis). Din punct de vedere clinic boala se caracterizează prin tuse seacă şi persistentă mai mult de trei săptămâni, fără răspuns la traramentul medicamentos administrat, agravată de efort şi care poate fi însoțită de febră sau stare subfebrilă prelungită, transpirații nocturne, fatigabilitate, wheezing, scădere ponderală, inapetență, raluri bronşice şi subcrepitante, astenie, dispnee, iar la sugar şi la copilul mic, tiraj intercostal şi cornaj.

Reflux gastroesofagian

Boala de reflux gastro-esofagian este o boală cronică, caracterizată prin refluxul conținutului gastric la nivelul esofagului. Boala este frecvent întâlnită la sugar datorită alăptării copilului, acesta fiind aşezat în poziție orizontală. De asemenea, boala mai poate apărea şi în rândul sugarilor aşezați la orizontală imediat după alimentare. Din punct de vedere clinic boala se caracterizează prin regurgitații, pirozis, vărsături, scădere ponderală, faringodinie, odinofagie, disfagie, laringospasm, tuse seacă si poate determina apariția otitei medii sau a traheobronşitei.

Aspirația de corp străin

În cazul aspirației de corp străini, copilul poate prezenta tuse seacă, chinuitoare însoțită de crize de sufocare. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]