Beneficiile vaccinării anti-SARS-CoV2 mai întâi în cadrul personalului medical

Personalul medical a fost printre primele grupuri vizate în contextul vaccinării anti-SARS-CoV2. Motivele pentru care s-a decis vaccinarea timpurie în masă a personalului medical privesc atât protecția principalei forțe de muncă în acest cadru precum și a pacienților, aceștia intrând frecvent în contact cu angajații unităților sanitare.

Necesitatea vaccinării universale a personalului medical

Deși emblema atenției în acest moment este reprezentată de COVID-19 și SARS-CoV2, totuși și celelalte câmpuri medicale necesită vigilență. De exemplu, monitorizarea pacienților oncologici, pacienți aflați în categoria de imunosupresie de cele mai multe ori din cauza bolii de bază sau a tratamentului implicat, reprezintă o categorie extrem de vulnerabilă care de cele mai multe ori poate fi protejată majoritar prin imunitatea de grup, aici intrând și personalul medical care se ocupă pe tot parcursul actului medical de aceștia. În discuție intră și restul pacienților cu diverse comorbidități controlate/necontrolate care necesită monitorizare periodică și asistență medicală care nu poate fi amânată, aceștia reprezentând o altă clasă vulnerabilă, aflată la risc de a dezvolta o formă de boală severă. Așadar, vaccinarea personalului medical este importantă atât pentru protecție personală cât și pentru a garanta asigurarea actelor medicale necesare în cadrul sistemului medical, la nivel universal, într-o situație epidemiologică critică.

Rezultatele vaccinării în masă a personalului medical la nivel global

Autorizațiile de utilizare în urgență a vaccinurilor pe bază de ARNm (ARN mesager) au adus în lumină un efort important pentru combaterea pandemiei provocate de SARS-CoV2. Aceste autorizații s-au bazat pe rezultatele din cadrul trialurilor clinice, dar odată ce a fost posibilă implementarea vaccinării la nivel populațional, datele raportate au putut fi ajustate la realitate.

În cadrul centrului medical UT Southwestern (UTSW- Texas), în primele 30 de zile din momentul în care vaccinarea a devenit posibilă, aproximativ 59% din angajați au primit o doză, în timp ce 30% dintre aceștia au putut fi vaccinați complet (incluzând rapelul). Doar 1,5% dintre aceștia s-au infectat, iar ratele cele mai mari de infecție s-au înregistrat printre cei nevaccinați.

Scopul primordial care a motivat ritmul accelerat al vaccinării a fost reprezentat de dorința și în același timp de necesitatea asigurării actului medical la standarde adecvate. În prezent, procentul angajaților vaccinați atinge aproape 78% iar procentul celor care au necesitat carantinare/izolare a scăzut cu aproximativ 90%. De asemenea, s-a pus în discuție reticența în ceea ce privește vaccinarea chiar și atunci când accesul la acest proces nu reprezintă o piedică, iar pentru a combate informațiile false sau incertitudinea care lasă loc diverselor interpretări fără să aibă la bază coordonate științifice clare, centrul a oferit informații medicale educative unor grupuri comunitare și altor servicii, a dezvoltat resurse de informare disponibile online printre care bloguri, discuții de tip întrebare-răspuns, iar în prezent se pregătește lansarea unei campanii publice bazată pe un serviciu multilingvistic pentru a ajuta diverse comunități să înțeleagă cum se desfășoară acest proces și de ce este atât de important. Scăderea numărului de angajați infectați a dus și la scăderea numărului de persoane care au necesitat carantinare/izolare, a costurilor și a facilitat desfășurarea actului medical în situațiile critice, diminuând burn-out-ul la care ar fi fost supusă partea din personalul medical care ar fi trebuit să preia activitățile adiționale restante (1), (2)

sursa: Science Daily