Anul de studiu poate duce la erori de diagnosticare a ADHD la școlari

Copiii din ciclul primar care au vârsta mai mică decât colegii lor sunt mai predispuși la a fi diagnosticați în mod eronat cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Aceasta este concluzia studiului condus de psihiatrul pediatru Kapil Sayal de la Universitatea din Nottingham și cercetătorii de la Universitatea din Turku, Finlanda.

Rezultatele cercetărilor publicate în revista The Lancet Psychiatry sugerează că în evaluarea copiilor dintr-o anumită clasă de studiu trebuie avută în vedere vârsta biologică. „Vârsta copiilor dintr-o clasă poate avea o variație de până la 12 luni, așă că lipsa maturității unor copii poate fi cu ușurință atribuită în mod greșit unei tulburări neurologice”, a spus Kapil Sayal.

Studiul s-a axat pe modul în care „efectul vârstei relative” - percepția diferențelor între aptitudinile și dezvoltarea celui mai mic copil și ale celui mai mare copil dintr-un grup - afectează incidența și diagnosticul ADHD. Folosind același etalon pentru toți copiii, adulții pot interpreta greșit lipsa maturității ca fiind semnalul unei probleme mai grave.

Studiile anterioare au sugerat că acest efect are un rol important în diagnosticare, în țările în care incidența cazurilor de ADHD este foarte mare. Studiul de față a investigat posibilitatea ca acest efect să fie prezent și în țările în care incidența ADHD este relativ scăzută. În acest scop, au fost utilizate datele copiilor născuți în Finlanda între 1991 și 2004, diagnosticați cu ADHD începând cu vârsta de 7 ani. Prin urmare, la începutul școlii, cel mai mic copil din clasă avea 6 ani și 7 luni, iar cel mai mare 7 ani și 7 luni.

Potrivit rezultatelor, copiii mai mici au fost mai predispuși să fie diagnosticați cu ADHD, față de colegii lor cu vârsta mai mare - băieții cu 26% și fetele cu 31% mai mult. Această asociere a fost mai puternică pentru copiii până în 10 ani.

Sursa: MedicalXpress