Amețeli la copil - cauze, diagnostic, tratament

Amețelile la copil pot fi deseori însoțite de stări de anxietate manifestate prin strigăte, țipete sau plânsete, cauzate de nesiguranță și frica de necunoscut pe care copilul le experimentează în momentul respectiv.

Cu toate că amețelile sunt mai rar întâlnite la copii, apariția unui astfel de simptom poate fi motiv de îngrijorare pentru părinți.

Cauzele amețelilor la copii

Principalele afecțiuni care pot determina amețeli la copii:

• infecțiile virale, în special cele localizate la nivel auricular (prin implicarea labirintului și a vestibulului urechii)
• insuficiența respiratorie, apărută în cadrul diferitelor infecții respiratorii
• astmul bronșic (crizele astmatice)
• hipotensiunea arterială
• vertijul paroxistic pozițional benign
• migrenele
• traumatismele cerebrale
• traumatismele gâtului
• boala Meniere
• meningiomul
• tumorile maligne cerebrale
• anemia
• leucemiile
• anumite sindroame genetice
• tulburări neurologice, imunologice sau vestibulare
• răul de mișcare
• sindromul de deshidratare
• hipoglicemia
• hipocalcemia și carența de vitamină D
• diabetul zaharat
• osteoartrita
• epilepsia
• toxiinfecția alimentară
• alergiile alimentare
• anumite afecțiuni ale coloanei vertebrale
• anumite afecțiuni cardiovasculare (boala arterială, aritmiile cardiace, accidentul vascular)
• bolile inflamatorii cerebrale (meningita, encefalita).

De asemenea, există anumiți factori de risc ce pot favoriza amețelile la copii:

• administrarea anumitor medicamente, precum antibiotice (precum aminoglicozide, etc.), chimioterapice (Cisplatin, etc.), anticonvulsivante, anumite antiinflamatoare nonsteroidiene (precum Aspirina), medicamentele ototoxice
• consumul de droguri sau de alcool de către mamă, pe parcursul sarcinii
• pierderea uzului
• efortul fizic intens
• stresul emoțional puternic
• oboseala ochilor
• prezența unor corpi străini sau dopurilor de cerumen la nivelul urechii interne. [1], [2], [3], [4], [5]

Manifestări clinice asociate amețelilor apărute la copii

Majoritatea copiilor mai mari cu amețeli se plâng că „se învârte lumea cu ei”, „văd negru înaintea ochilor” și „li se înmoaie picioarele”.

Copiii mici nu pot descrie exact ceea ce simt, dar se manifestă deseori prin plâns și anxietate. Persoana adultă care se află în preajma copilului în timpul unui episod de amețeli își poate da ușor seama de acest lucru atunci când cel mic își pierde echilibrul, este dezorientaț și deseori cade, existând riscul de accidentare.

De asemenea, mulți dintre copiii care prezintă frecvent episoade de amețeli pot leșina (starea de leșin mai este cunoscută în termeni medicali ca „sincopă”), la trezirea din această stare acuzând faptul că totul a început cu o senzație ciudată că „se învârte totul în jurul lor”.

Episoadele de amețeli la copii pot fi însoțite de numeroase alte manifestări clinice, precum tulburări de vedere, palpitații, confuzie, amorțirea feței, parestezii ale extremităților, dureri toracice, în funcție de factorul cauzator sau de boala de fond.

Copiii care prezintă frecvent episoade de hipotensiune arterială pot acuza amețeli, tulburări de vedere, oboseală, leșin, greșuri, tegumente plaide, extremități recitahicardie, tahipnee, dispnee, puls filiform, tulburări de concentrare.
Amețelile la copiii cu hipocalcemie aflați în perioada crizei specifice lipsei de calciu pot fi însoțite de spasme și crampe musculare, amorțeli și parestezii la nivelul membrelor, tahicardie, palpitații, tremor al extremităților, tetanie, senzația de nod în gât și lipsă de aer, iritabilitate, confuzie.
Boala Meniere este o afecțiune a urechii interne, caracterizată prin apariția unor modificări de presiune și de volum la nivelul endolimfei labirintice, cu perturbarea secundară a funcționalității urechii interne. Copiii diagnosticați cu boală Meniere pot prezenta amețeli, tulburări de echilibru, grețuri, vărsături, tinitus (perceperea continuă sau intermitentă a unui bâzâit, uruit sau a altor zgomote la nivelul urechii), senzație permanentă de tensiune la nivelul urechii și hipoacuzie neurosenzorială fluctuantă.
Copiii cu meningiom pot prezenta cefalee (care se agravează pe parcursul evoluției, odată cu trecerea timpului), amețeli, tulburări de memorie, vedere dublă, hipoacuzie, scăderea acuității vizuale, pierderea mirosului (anosmie), hemipareză facială, sclăbiciune musculară la nivelul membrelor, crize epileptice spontane, care pot reprezenta un pericol pentru viața copilului în cauză.
Copiii cu tumori maligne cerebrale pot acuza cefalee, amețeli, grețuri și vărsături, modificări de comportament, tulburări de memorie, convulsii, tulburări de vedere, tulburărui de vorbire, slăbiciune musculară.
Anemia la copii poate fi caracterizată prin paloare tegumentră, cefalee, tahicardie, palpitații, amețeli, dureri precordiale, tegumente uscate, modificarea culorii unghiilor și a buzelor, dispnee de efort, limbă netedă și lucioasă, oboseală, irascibilitate, apariția fisurilor la colțurile gurii, diaree sau constipție.
Leucemia la copii se manifestă prin infecții repetate însoițite de febră, sindrom hemoragic (caracterizat prin epistaxis, gingivorgii, peteșii, echimoze), sindrom anemic (caracterizat prin paloare tegumentară, oboseală, astenie, tahicardie, palpitații, dispnee de efort, cefalee, amețeli și alte manifestări clinice specifice anemiei), inapetență, dureri osoiase și articulare, adenopatii ganglionare multiple (mai mult de trei perechi de ganglioni limfatici afectați).
Copiii cu rău de mișcare în timpul călătoriilor cu trenul, mașina, avionul sau alt mijloc de transport pot prezenta transpirații reci și profunde, paloare tegumentară, căscat frecvent, somnolență, amețeli, hipersalivație, cefalee, oboseală, scăderea capacității de concentrare, slăbiciune musculară generalizată. Amețelile apărute în cadrul episoadelor de rău de mișcare la copii sunt cauzate de maturizarea incompletă a centrilor nervoși responsabili de echilibru.
Episoadele de hipoglicemie la copii pot fi caracterizate prin stări de anxietate, tremurături, iritabilitate, nervozitate, tulburări de vedere, amețeli, tahicardie, palpitații, cefalee, confuzie, somnolență, stări de slăbiciune, oboseală, parestezii la nivelul extremităților, spasme musculare, amorțirea limbii și a buzelor, stări de greață, foame excesivă, coșmaruri nocturne frecvente sau crize de plâns în timpul somnului, etc.
Copiii cu deficit de calciu pot prezenta frecvent episoade de hipocalcemie, caracterizate prin spasme musculare, tremor al extremităților, crampe musculare, tetanie, amețeli, amorțeli ale mâinilor, tulburări de concentrare, tahicardie, palpitații, etc.
Bolile inflamatorii cerebrale sunt principalele afecțiuni care pot determina apariția amețelilor în copilărie, mai ales că cei mici sunt predispuși riscului de a contracta anumite infecții virale cu afectare cerebrală. Aceste două afecțiuni apărute la copii pot fi caracterizate prin cefalee severă, febră, amețeli, redoarea cefei, confuzie, convulsii, somnolență, tulburări de concentrare, tahipnee, fotofobie, inapetență, mialgii, artralgii, greșuri și vărsături, parestezii la nivelul musculaturii și a articulației, slăbiciune musculară, tulburări de vorbire și de auz.
Copiii cu epilepsie pot prezente în cadrul crizelor epileptice pierderea conștiinței, amețeli, confuzie temporară, mișcări necontrolate și involuntare ale membrelor superioare și inferioare, stări de teamă, anxietate.
Manifestările clinice apărute în cadrul insuficienței respiratorii acute la copiii sunt datorate, în mare măsură, hipoxemiei (scăderea presiunii parțiale a oxigenului în sânge) și hipercapniei (creșterea presiunii dioxidului de carbon în sânge) apărute în acest context. Aceste manifestări clinice sunt reprezentate de tahipnee, dispnee, respirație paradoxală, tiraj intercostal, bătăi ale aripioarelor nazale, amețeli, tahicardie, aritmii cardiace, hipotensiune sau hipertensiune arterială, agitație alternând cu somnolența, confuzie, dezorientare temporo-spațială, extremități calde, transpirații, cianoză cutaneo-mucoasă.
Copiii cu astm bronșic, aflați în cadrul crizelor astmatice, pot prezenta agitație, tuse spastică, bradipnee, spută albicioasă, rinoree, wheezing, ortopnee, amețeli (din cauza scăderii concentrației de oxigen în sânge), dispnee exiratorie severă, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticul diferitelor afecțiuni care duc la apariția amețelilor la copii

Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni care determină amețeli la copii sunt necesare anamneza amănunțite, examinarea clinică completă a copilului și o seriie de investigații paraclinice.

Investigațiile paraclinice trebuie să cuprindă hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui, determinarea ionogramei, determinarea nivelului seric de vitamină D, determinarea gazelor respiratorii și a spirometriei, în caz de suspiciune a crizelor de astm bronșic, efectuarea unor teste bacteriologice, în caz de suspiciune a unor infecții respiratorii, electroencefalograma în cazul epilepsiei, electrocardiograma și ecocardiografia Doppler, în caz de suspiciune a vreunei afecțiuni cardiace, tomografia computerizată de craniu nativ, în caz de suspicionare a unui accident vascular cerebral sau a vreunei tumori cerebrale, etc. [1], [2]

Tratamentul amețelilor la copii

Combaterea amețelilor la copii se poate realiza prin corectarea bolii de fond care a dus la apariția lor. Tratamentul cu medicamente antivertiginoase este doar un tratament simptomatic, care determină dispariția temporară a simptomului, în afara medicației simptomatologia reapărând la o intensitate poate mult mai mare.

Tratamentul corect este cel al bolii care duce la apariția amețelilor la copii. Tratând cauza (boala de fond), efectul (amețelile) nu vor mai apărea.

Astfel, în cazul copiilor care prezintă frecvent episoade de amețeli pe fondul lipsei de calciu, se recomandă administrarea de calciu poe cale orală sau intravenoasă și adoptarea unui regim limentar bogat în calciu.
În caz de apariție a episoadelor de amețeli la copii pe fondul lipsei de vitamină D, se recomandă administrarea de vitamină D sub formă medicamentoasă.
În cazul episodelor de hipoglicemie, care stau la baza amețelilor la copii, se recomandă ingerarea unor produse alimentare bogate în glucide sau administrarea perfuziilor cu glucoză.
În cazul în care amețelile la copii sunt datorate prezenței meningiomului sau a altor tumori cerebrale maligne, se recomandă îndepărtarea pe cale chirurgicală clasică a formațiunii tumorale; în caz de malignitate, se recomandă completarea tratamentului chirurgical cu chimioterapie și radioterapie.
În cazul în care amețelile la copii sunt datorate anemiei, se recomandă identificarea tipului de anemie și administrarea tratamentului corespunzător. În cazul deficitului de fier, se recomandă administrarea de fier sub formă medicamentoasă. În cazul lipsei de vitamină B12 și acid folic, se recomandă administrarea de vitmină B12 și folați.
Tratamentul leucemiilor constă în chimioterapie, radioterapie și transplant de celule stem.
Combaterea episoadelor de rău de mișcare se poate realiza prin administrarea de antiemetice special concepute pentru copii, precum Emetix, Emetiral, Prevomit kids.
Tratamentul specific bolii Meniere poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea injecțiilor cu Gentamicină și steroizi la nivelul urechii interne. De asemenea, mai este accesibilă implantarea dispozitivului auricular Meniett la nivelul urechii medii, fizioterapia sau tratamentul chirurgical - labirintectomie sau a neurectomie vestibulară.
Epilepsia poate beneficia de metode terapeutice multiple (metode medicamemntoase, regim dietetic, metode intervenționale sau chirurgicale). Tratamentul medicamentos constă în administrarea medicamentelor antiepileptice (anticonvulsivante, medicamente împotriva crizelor epileptice). Regimul dietetic recomandat în cazul bolnavilor cu epilepsie constă în adoptarea dietei ketogenice. Tratamentul intervențional presupune implantarea stimulatorului electric la nivelul nervului vag; iar tratamentul chirurgical constă în modificarea sau îndepărtarea pe cale chirurgicală a zonei cerebrale răspunzătoare de apariția crizelor epileptice.
Tratamentul bolilor inflamatorii cerebrale variază în funcție de agentul patogen implicat. În cazul meningitelor și a encefalitelor bacteriene, se administrează antibiotice. În cazul meningitelor și a encefaliteilor virale se recomandă medicamente antiinflamatoare. În cazul meningitelor și a encefalitelor fungice se administrează antifungice.
Tratamentul insuficienței respiratorii acute la copii presupune ameliorarea ventilației prin adoptarea unei poziții în decubit ventral, aspirarea secrețiilor bronșice și administrarea de mucolitice, în cazul infecțiilor de căi respiratorii, hidratare corespunzătoare, terapie cu aerosoli, intubație traheală și traheostomie (în cazuri severe), oxigenoterapie și corectarea tulburărilor fiziopatologice.
Tratamentul crizelor de astm bronșic constă în administrarea între două și patru pufuri de Salbutamol, la un interval de 15 minute, timp de o oră. În cazul lipsei de răspuns la această manevră, se recomandă asocierea Salbutamolului cu bromura de ipratropium, oxigenoterapie în flux crescut, corticoterapie orală (precum Prednison, Prednisolon) sau intravenoasă, timp de trei zile, Salbutamol intravenos în bolus, iar în cazuri extreme, administrarea de Teofilină. [1], [2], [3], [4], [5]