Ai o pisică în casă? Riscuri și precauții

Animalele de companie înseamnă foarte mult pentru noi. Putem să le dăm și să primim iubire necondiționată, ne așteaptă mereu acasă și sunt întotdeauna entuziasmate să ne vadă. Pentru unii oameni, animalele ajută la singurătate. Ele ascultă ce le spui, de la faze comice pe care le-ai văzut pe afară până la furia pe care o simți când te gândești la lucrurile nedrepte din societatea în care trăiești. Și nu te judecă.

Se spune despre pisici că sunt animale reci, indiferente, cărora le pasă doar de mâncare și de recompense delicioase, că sunt prea independente sau că îi consideră pe oameni sclavii lor. În mare parte, așa este, iar caracteristicile acestea fac parte din farmecul lor, dar ele pot fi și iubitoare, calde, amuzante și pufoase.

Pe lângă beneficiile emoționale ale trăitului în casă cu o pisică, siguranța pe care ți-o oferă atașamentul de un animal de companie are și beneficii fizice, susține doctorul Greg Fricchione, directorul Institutului Medical pentru Minte și Corp Benson-Henry asociat Universității Harvard: „au loc în creier efecte biologice care atenuează reacția la stres, așa că (n. r: atașamentul față de animal) poate influența ritmul respirator, tensiunea arterială, consumul de oxigen sau nivelul de anxietate”. (1)

Grija pentru o pisică aduce, fără dubii, multe beneficii, dar acestea vin la pachet cu responsabilități și riscuri:

Accidente

Pisicile au obiceiul de a se băga printre picioarele tale în timp ce mergi prin casă și, dacă ai probleme de echilibru, poți cădea. În cazul unei persoane vârstnice, cu un fizic fragil, există un risc real de rupere a oaselor.

Căpușele

Pisicile care ies afară pot fi mușcate de căpușe, care le sug sângele și pot transmite boli grave atât animalului, cât și omului, dacă migrează. Un număr mare de căpușe poate duce animalul la anemie.
E bine ca, după ce pisica ta intră în casă, să îi verifici pielea de căpușe, mai ales în zona capului și cea a gâtului. În caz că găsiți o căpușă, aceasta trebuie scoasă cât mai repede.

Cum scoți o căpușă:

Tamponați zona cu spirt sau alcool și trageți de căpușă ușor, cu ajutorul unei pensete, pentru a nu o rupe. Nu o prindeți de corp, ci de cap, aducând penseta cât mai aproape de piele. Folosiți mănuși de protecție. Căpușa scoasă se arde sau se pune în spirt până moare, deoarece este rezistentă la apă. Sub nici o formă nu striviți căpușa între degete.

Zgărzile și substanțele anti-purici și căpușe

Insecticidele din zgărzile și substanțele anti-purici pot dăuna atât sănătății pisicii, cât și celei a omului.

Pentru a face cea mai bună alegere în această privință, este important să citiți foarte bine prospectul produsului pe care vreți să-l folosiți și să vă consultați cu medicul veterinar. (3)

*Centrul Pentru Integritate Publică avertizează că s-au înregistrat cel puțin 1600 de decese ale animalelor, cauzate de insecticide piretroide, într-o perioadă de cinci ani. Unele pesticide sau soluții pentru purici și căpușe conțin chimicale, în special permetrin, despre care se crede că este carcinogenic pentru oameni.

Boala zgârieturii de pisică

Boala zgârieturii de pisică (cat-scratch disease) este o infecție bacteriană care se transmite prin zgârieturi sau mușcături adânci care trec prin piele. Zona infectată se poate umfla și înroși, se poate simți călduță sau dureroasă și poate puroia. După o vreme, nodulii limfatici din apropierea rănii se pot umfla (limfadenopatie) sau pot fi dureroși. Mai pot apărea febră, iritație pe piele și oboseală. (4)

Zgârieturile sau mușcăturile de pisică trebuie spălate cu săpun și apă, din abundență. Pisicile nu pot fi lăsate sub nici o formă să lingă rănile sau cicatricile lăsate pe om, deoarece bacteria se poate transmite și în acest fel.

Boala este cauzată de o bacterie numită Bartonella hensalae, pe care o poartă aproximativ 40% dintre pisici la un moment dat în viață, dar majoritatea nu dau nici un semn de boală. Puiii de pisică mai mici de un an sunt mai predispuși la a avea bacteria și la a o da mai departe, către oameni.

Apar foarte rar consecințe grave pentru oameni, dar se poate întâmpla. Boala zgârieturii de pisică poate afecta creierul, ochii, inima sau alte organe interne. Cei mai vulnerabili la complicațiile acestea sunt copiii mai mici de cinci ani și persoanele imunodeficiente.

Recomandări pentru tratarea și prevenția bolii:

• Mâinile trebuie spălate cu apă și săpun după ce te joci cu pisica, mai ales dacă în casă locuiesc copii sau oameni cu sisteme imunitare slabe.
• Persoanelor cu sisteme imunitare scăzute le este recomandată adopția unei pisici cu vârsta mai mare de un an.
• Zgârieturile și mușcăturile se spală cu apă și săpun, cât mai repede după incident.
• În cazul în care aveți un copil cu infecție de la zgârieturi, consultați un medic.
• Pisicile trebuie duse regulat la medicul veterinar, pentru examinări de rutină.
• Nu lăsați pisica să vă lingă rănile.
• Evitați mângâierea pisicilor vagaboande, dacă par agresive.
• Tăiați unghiile pisicilor. Dacă nu vă descurcați singur, apelați la veterinar.

toxoplasmoza

Pisicile pot purta virusul Toxoplasma gondii, care atacă creierul uman, în caz de contaminare. Infecția pe care o produce omului se numește Toxoplasmoză. (5)

Parazitul poate fi contractat din fecalele pisicii sau din consumarea cărnii gătite insuficient (de vânat, miel și porc). Se mai poate transmite și prin apă, dacă este contaminată.

Majoritatea oamenilor care au toxoplasmoză nu manifestă nici un simptom, dar alții se pot confrunta cu:

• Inflamarea nodulilor limfatici, mai ales în zona gâtului
• Dureri musculare
• Dureri de cap
• Dureri în gât
• Febră

Simptomele pot dura peste o lună și, de regulă, se rezolvă de la sine.

Cel mai grav sunt afectați oamenii cu sisteme imunitare compromise. Aceștia riscă:

• Infecții oculare, ale căror consecințe pot fi vederea în ceață și dureri de ochi
• Inflamarea creierului, care duce la dureri de cap, stări de confuzie și comă
• Infecții ale plămânilor, care pot cauza tuse, febră și dificultăți de respirație

Toxoplasmoza poate fi mortală sau poate cauza defecte de naștere la făt, dacă mama este infectată. De aceea, medicii recomandă femeilor însărcinate să nu curețe litierele cu nisip ale pisicilor.