Vaccinarea precoce împotriva VSR în timpul sarcinii oferă cea mai bună protecție pentru nou-născuți

Virusul Sincitial Respirator (VSR) este una dintre principalele cauze ale bolilor respiratorii și spitalizărilor la sugari la nivel mondial. În Statele Unite, afectează între 2% și 3% dintre copiii sub șase luni și reprezintă principala cauză de spitalizare la această grupă de vârstă. Morbiditatea este deosebit de ridicată la copiii prematuri, care constituie 25% din spitalizările pediatrice cauzate de VSR.
Studiul clinic MATISSE a demonstrat că vaccinarea gravidelor cu proteina recombinantă bivalentă preF a VSR (Abrysvo, Pfizer) reduce semnificativ morbiditatea și mortalitatea nou-născuților și sugarilor din cauza VSR. În septembrie 2023, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA a recomandat administrarea acestui vaccin femeilor însărcinate.

În cadrul studiului MATISSE, vaccinul a fost administrat între 24 și 36 de săptămâni de gestație, cu o medie de 31,3 săptămâni. Cu toate acestea, din cauza unor îngrijorări privind o posibilă asociere între vaccin și nașterea prematură, intervalul aprobat pentru vaccinare a fost restrâns la 32-36 de săptămâni de sarcină.

Deoarece mai puțin de jumătate dintre participantele la studiul MATISSE au fost vaccinate în acest interval restrâns, există o lipsă de date privind impactul momentului vaccinării asupra transferului transplacentar de anticorpi materni, esențial pentru protecția sugarilor împotriva VSR. Înțelegerea modului în care timpul dintre vaccinare și naștere afectează transferul de anticorpi poate ajuta la optimizarea strategiilor de vaccinare și la identificarea necesității administrării de anticorpi monoclonali la nou-născuți.

Studiul publicat în American Journal of Obstetrics & Gynecology și-a propus să investigheze modul în care vârsta gestațională la momentul vaccinării și intervalul de timp până la naștere influențează eficiența transferului transplacentar al anticorpilor anti-VSR și persistența acestora în sângele sugarilor.

Metodologie

• Designul studiului: Studiu prospectiv de cohortă realizat la două centre medicale academice din Statele Unite (Massachusetts General Hospital și Mount Sinai School of Medicine).
• Participanți: 124 de femei însărcinate vaccinate cu Abrysvo între 32 și 36 de săptămâni de sarcină. Au fost prelevate probe de sânge de la 122 de mame și cordonul ombilical la naștere și de la 29 de sugari la vârsta de două luni.
• Grup de control: 20 de perechi mamă-copil nevaccinate, pentru a compara nivelurile naturale de anticorpi anti-VSR.
• Măsurători: Determinarea nivelurilor de anticorpi IgG împotriva proteinelor de fuziune (F) și de atașare (G) ale VSR, pentru tulpinile A2 și B.

Rezultate

• Niveluri crescute de anticorpi anti-VSR F la mamele vaccinate: Femeile vaccinate au prezentat niveluri semnificativ mai mari de anticorpi împotriva proteinei F comparativ cu cele nevaccinate, atât în sângele matern, cât și în cel al cordonului ombilical.
• Transfer transplacentar optim cu un interval mai lung până la naștere: Vaccinarea efectuată cu cel puțin cinci săptămâni înainte de naștere a fost asociată cu un transfer transplacentar mai eficient al anticorpilor către făt. Vaccinarea cu două-trei săptămâni înainte de naștere a dus la rate de transfer semnificativ mai scăzute.
• Persistența anticorpilor la sugari: La vârsta de două luni, nivelurile de anticorpi anti-VSR F la sugari au scăzut, dar au rămas mai ridicate decât cele ale sugarilor născuți din mame nevaccinate, indicând o protecție continuă împotriva VSR.

Concluzii

Studiul a demonstrat că vaccinarea maternă împotriva VSR cu cel puțin cinci săptămâni înainte de naștere optimizează transferul placentar de anticorpi și poate oferi o protecție mai eficientă sugarilor împotriva infecțiilor cu VSR. Aceste descoperiri sugerează că momentul vaccinării în cadrul intervalului aprobat de 32-36 de săptămâni este crucial pentru maximizarea beneficiilor pentru nou-născut.

Implicații clinice

• Reevaluarea momentului optim pentru vaccinare: Rezultatele indică necesitatea de a recomanda vaccinarea mai devreme în intervalul aprobat, pentru a asigura un interval suficient de timp pentru transferul eficient al anticorpilor.
• Protecția sugarilor prematuri: Vaccinarea mai devreme poate fi deosebit de benefică pentru sugarii cu risc de naștere prematură, care sunt mai vulnerabili la infecțiile cu VSR.
• Necesitatea administrării de anticorpi monoclonali: În situațiile în care vaccinarea maternă are loc cu mai puțin de două săptămâni înainte de naștere, ar putea fi necesară administrarea de anticorpi monoclonali nou-născuților pentru a asigura protecția adecvată.

Direcții viitoare de cercetare

• Studii suplimentare: Sunt necesare cercetări pe cohorte mai mari pentru a confirma aceste rezultate și a determina impactul exact al momentului vaccinării asupra protecției pe termen lung a sugarilor.
• Evaluarea altor factori influenți: Investigarea modului în care alți factori, precum caracteristicile individuale ale mamei și fătului, pot influența eficiența transferului de anticorpi.
• Optimizarea recomandărilor clinice: Integrarea noilor descoperiri în ghidurile clinice pentru a îmbunătăți strategiile de prevenire a infecțiilor cu VSR la sugari.

Concluzie

Eficiența transferului placentar de anticorpi anti-VSR este semnificativ influențată de intervalul dintre vaccinarea maternă și naștere. Vaccinarea gravidelor cu cel puțin cinci săptămâni înainte de naștere maximizează protecția neonatală împotriva VSR, subliniind importanța sincronizării optime a vaccinării în practica obstetricală pentru a îmbunătăți sănătatea și siguranța sugarilor.

sursa: News Medical