Un nou studiu subliniază importanța indicelui de masă corporală în patogeneza bolii

Indicele de masă corporală (IMC) este un factor de risc bine stabilit pentru numeroase boli cronice, inclusiv diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, bolile hepatice grase non-alcoolice, insuficiența renală cronică și osteoartrita. IMC este un caracter poligenic complex, influențat de variante genetice multiple. Studiile de asociere genomică extinsă (GWAS) au identificat peste 900 de variante genetice legate de IMC, însă modul în care aceste variante contribuie la riscul bolilor prin intermediul IMC sau prin alte mecanisme nu este pe deplin înțeles.
Studiul oamenilor de știință de la deCODE genetics, subsidiară a Amgen, publicat în Nature Communications, investighează dacă riscul bolilor asociate variantelor genetice legate de IMC este mediat exclusiv prin IMC sau prin alte mecanisme. Folosind analiza de mediere, cercetarea oferă o perspectivă asupra proporției riscului de boli care poate fi modificată prin reducerea IMC.

Cercetarea a utilizat date genetice și măsurători ale IMC de la peste 139.000 de islandezi și 429.000 de persoane din Marea Britanie. Au fost dezvoltate scoruri de risc genetic (GRS) pe baza a 665 de variante genetice independente asociate cu IMC. Analiza a exclus variantele care au prezentat asocieri discordante între IMC și riscul bolilor. Studiul a evaluat riscul pentru 10 boli, inclusiv fibrilația atrială, insuficiența cardiacă, diabetul de tip 2 și osteoartrita, înainte și după ajustarea pentru IMC.

Rezultate principale

Scorurile genetice și asocierea cu bolile

Scorurile GRS au fost asociate cu toate cele 10 boli investigate, cu cea mai puternică asociere observată pentru diabetul de tip 2. Ajustarea pentru IMC a redus semnificativ asocierea dintre scorurile genetice și bolile, confirmând rolul direct al IMC în patogeneza acestor afecțiuni. De exemplu, riscul pentru osteoartrita genunchiului, diabetul de tip 2 și boala hepatică grasă non-alcoolică a fost în mare parte explicat de IMC. Cu toate acestea, pentru alte boli, cum ar fi insuficiența cardiacă și infarctul miocardic, o proporție mai mică din risc a fost mediată de IMC, sugerând existența unor mecanisme suplimentare.

Efectele IMC asupra riscului de boli

Studiul a demonstrat că IMC măsurat explică între 29% și 85% din riscul genetic asociat bolilor, în funcție de afecțiune. De exemplu:

• 100% din riscul pentru osteoartrita genunchiului a fost explicat prin IMC.
• Aproximativ 85% din riscul pentru diabetul de tip 2 și insuficiența cardiacă a fost explicat prin IMC.
• Riscul rezidual asociat IMC pentru unele boli, cum ar fi infarctul miocardic, sugerează implicarea unor factori adiționali, cum ar fi activitatea fizică sau preferințele alimentare.

Stabilitatea IMC și variația în funcție de vârstă

IMC măsurat a demonstrat o corelație predictibilă pe parcursul vieții adulte, cu mici variații odată cu înaintarea în vârstă. Scorurile genetice au explicat până la 6% din variația IMC la persoanele de vârstă mijlocie, dar această capacitate predictivă a scăzut ușor la persoanele mai în vârstă.

Concluzii

Studiul confirmă rolul direct al IMC în patogeneza mai multor boli cronice. Majoritatea riscurilor asociate genetic sunt mediate prin IMC, iar reducerea acestuia ar putea diminua semnificativ riscul pentru afecțiuni precum diabetul de tip 2 și insuficiența cardiacă. Totuși, riscul rezidual pentru anumite boli sugerează că alți factori, cum ar fi mecanismele pleiotropice, pot influența riscul bolilor. Cercetări viitoare sunt necesare pentru a înțelege aceste mecanisme și pentru a determina impactul potențial al reducerii greutății pe termen lung asupra sănătății.

sursa: News Medical