Un nou studiu leagă variantele genelor circadiene de depresia de iarnă

Un studiu recent publicat în Nature Metabolism a investigat legătura genetică dintre variantele genei PERIOD3 (PER3) și tulburarea afectivă sezonieră de iarnă (SAD). Cercetătorii au utilizat șoareci umanizați modificați genetic pentru a exprima variantele P415A și H417R ale genei PER3, expunându-i la cicluri luminoase care imitau zilele scurte de iarnă.

Tulburarea afectivă sezonieră de iarnă este o afecțiune caracterizată prin apariția depresiei în lunile de toamnă și iarnă, cu remisiune în primăvară și vară. Mecanismele exacte și factorii genetici care contribuie la SAD nu sunt pe deplin înțeleși. Cercetătorii și-au propus să exploreze modul în care variantele specifice ale genei PER3 pot influența susceptibilitatea la SAD și să ofere un model animal relevant pentru cercetări viitoare.

Metodologie

• Modelul animal: Șoarecii modificați genetic pentru a purta variantele P415A și H417R ale genei PER3 au fost expuși la cicluri luminoase de 4 ore lumină și 20 de ore întuneric, simulând condițiile de iarnă.
• Evaluări comportamentale: Comportamentele asemănătoare depresiei au fost evaluate prin teste standardizate, cum ar fi testul de suspendare a cozii și testul de înot forțat.
• Analize biochimice: Nivelurile de corticosteron și activitatea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA) au fost măsurate pentru a înțelege modificările fiziologice asociate.

Rezultate principale

• Comportamente asemănătoare SAD: Șoarecii cu variantele PER3 au manifestat semne de depresie și tendințe de izolare socială atunci când au fost expuși la cicluri luminoase de iarnă, similar cu simptomele observate la pacienții cu SAD.
• Dereglarea apei HPA: Variantele genetice au dus la creșterea biosintezei corticosteronului și la dereglarea axei HPA, rezultând o semnalizare excesivă a glucocorticoizilor.
• Reprimarea Tph2: Creșterea semnalizării glucocorticoizilor a suprimat expresia genei Tryptofan hidroxilază 2 (Tph2), esențială în producția de serotonină, contribuind la comportamentele depresive.
• Intervenții Eficiente: Administrarea de fluoxetină (un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei) și adrenalectomia au inversat simptomele depresive și au normalizat nivelurile de corticosteron la șoarecii afectați.

Concluzii și implicații

Studiul oferă dovezi clare că variantele genei PER3 joacă un rol crucial în dezvoltarea SAD prin influențarea axei HPA și a nivelurilor de corticosteron. Aceste descoperiri nu numai că avansează înțelegerea mecanismelor biologice din spatele SAD, dar și sugerează că modularea semnalizării glucocorticoizilor ar putea fi o strategie terapeutică eficientă pentru tratarea acestei tulburări la oameni.

Importanța studiului

• Model de cercetare: Șoarecii umanizați cu variantele PER3 reprezintă un model valoros pentru studierea SAD și a altor tulburări afective sezoniere.
• Direcții terapeutice: Intervențiile care țintesc axa HPA și semnalizarea glucocorticoizilor pot oferi noi abordări în tratamentul SAD.
• Înțelegerea Geneticii SAD: Identificarea variantelor genetice asociate cu SAD poate conduce la dezvoltarea de teste genetice predictive și la personalizarea strategiilor de prevenție și tratament.

sursa: News Medical