Un marker metabolic simplu poate ajuta la prezicerea și gestionarea riscului de hipertensiune arterială la adulți

Hipertensiunea arterială reprezintă unul dintre cei mai frecvenți factori de risc cardiovascular la nivel global, fiind caracterizată de valori persistent crescute ale tensiunii arteriale și putând duce la complicații severe, cum ar fi boli cardiace, accident vascular cerebral și afecțiuni renale. În Statele Unite, aproximativ 45% dintre adulți sunt afectați de hipertensiune, ceea ce implică un cost crescut pentru sistemul de sănătate și o povară majoră asupra populației. O provocare suplimentară este diagnosticarea suboptimală: doar 54% dintre pacienții adulți hipertensivi la nivel mondial cunosc diagnosticul, sugerând o subestimare a problemei și subliniind necesitatea îmbunătățirii strategiilor de detectare și de conștientizare a hipertensiunii.

Indicele trigliceride-glucoză (TyG)

Indicele trigliceride-glucoză (TyG) se calculează ca ln [trigliceride (mg/dL) × glucoză (mg/dL) / 2] și este un marker surogat pentru rezistența la insulină, recunoscută drept factor de risc pentru boala cardiovasculară. Mai multe studii au evidențiat asocierea între un nivel crescut al indicelui TyG și riscul de ateroscleroză și hipertensiune pe termen lung. În plus, tulburările de metabolism glucidic sunt frecvente la pacienții hipertensivi, astfel încât indicele TyG poate oferi valoare predictivă pentru hipertensiune.

obezitatea și hipertensiunea

Obezitatea reprezintă un factor major implicat în creșterea globală a morbidității și mortalității, iar hipertensiunea apare frecvent ca o comorbiditate în rândul persoanelor obeze. Cu toate că indicele de masă corporală (IMC) și circumferința taliei (CT) au fost folosite îndelung în evaluarea riscului cardiometabolic, acuratețea lor în predicția unor boli metabolice este limitată. Recent, se discută tot mai mult despre combinarea indicelui TyG cu diverși markeri ai obezității, cum ar fi IMC (TyG-IMC), circumferința taliei (TyG-CT) și raportul talie-înălțime (TyG-RTÎ), care ar putea prezice mai bine hipertensiunea. Totuși, majoritatea acestor studii provin din populații asiatice și europene, lipsind cercetări similare în rândul populației din Statele Unite.

Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports vizează să evalueze, în rândul adulților americani, asocierea dintre indicele TyG și diverși indicatori de obezitate (TyG-IMC, TyG-CT, TyG-RTÎ) în raport cu hipertensiunea arterială, cu accent pe potențialele implicații clinice și utilitatea în identificarea precoce a riscului de hipertensiune.

Metodologie

Populația de studiu

• S-au folosit date din cadrul National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), pentru perioada 2013–2018.  
• Au fost incluși 4.813 participanți cu vârsta ≥ 18 ani, excluzându-se cei fără date complete privind indicele TyG, markeri ai obezității ori variabile de interes (de exemplu, confounders sau date lipsă).

Definirea variabilelor

• Hipertensiunea a fost definită prin valori ale tensiunii arteriale sistolice ≥ 140 mmHg, diastolice ≥ 90 mmHg, utilizarea medicației antihipertensive sau autodeclararea diagnosticului de hipertensiune.  
• Indicele TyG: ln [trigliceride (mg/dL) × glucoză (mg/dL)/2]. Participanții au fost împărțiți în patru quartile (Q1–Q4).  
• TyG-IMC: produsul dintre TyG și IMC.  
• TyG-CT: produsul dintre TyG și circumferința taliei (CT).  
• TyG-RTÎ: produsul dintre TyG și raportul talie/înălțime (RTÎ).  
• Variabilele de control (covariate) au inclus sex, vârstă, rasă, nivel de educație, status pentru fumat, consum de alcool, profil lipidic (colesterol total, HDL), hemoglobina glicată, istoric de boală coronariană, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral, diabet.

Analiză statistică

• S-au comparat caracteristicile de bază între grupul hipertensiv și non-hipertensiv, utilizând teste t și chi-pătrat.  
• S-au folosit modele de regresie logistică (ajustate progresiv) pentru a evalua asocierea dintre TyG, respectiv TyG-IMC, TyG-CT, TyG-RTÎ și hipertensiune.  
• S-a efectuat analiza subgrupurilor (de exemplu, în funcție de sex, prezența afecțiunilor cardiace), precum și analiza de tip Cox pentru a explora relația dintre aceste markeri și mortalitatea de cauză cardiovasculară.  
• S-a utilizat metoda de tip smooth curve fitting și Generalized Additive Model pentru a identifica o eventuală relație neliniară între indicele TyG și hipertensiune.

Rezultate

Caracteristicile participanților

• Din totalul de 4.813 participanți, 2.363 erau bărbați și 2.450 erau femei, iar 1.971 (40,95%) aveau hipertensiune. Grupul hipertensiv era mai în vârstă, cu niveluri mai ridicate de hemoglobină glicată, IMC, TyG, TyG-CT, TyG-RTÎ, TyG-IMC și prevalență crescută a diabetului, boală coronariană, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral.  

Relația dintre TyG și indicatorii de obezitate în raport cu hipertensiunea

• Regresiile multiple au arătat că, odată cu creșterea valorilor TyG, TyG-IMC, TyG-CT și TyG-RTÎ, crește și riscul de hipertensiune (modelele ajustate au confirmat acest fapt).  
• În Modelul 2 (ajustat pentru factori precum vârstă, sex, fumat, consum de alcool, profil lipidic etc.), asocierea s-a păstrat semnificativă mai ales pentru TyG-RTÎ și TyG-CT.  
• Indicele TyG-IMC a crescut riscul de hipertensiune în quartilele 3 și 4, dar diferențele între Q3 și Q4 au fost mai puțin evidente.

Analiză stratificată

• În subgrupurile de sex, s-a observat că femeile prezentau o asociere mai puternică între TyG (și markeri derivați) și hipertensiune, comparativ cu bărbații.  
• Persoanele cu afecțiuni cardiovasculare (insuficiență cardiacă, boală coronariană, accident vascular cerebral) aveau, de asemenea, un risc mai mare de hipertensiune asociat cu niveluri ridicate de TyG și ale derivatelor sale.

Analiza de tip Cox

• TyG și TyG-IMC au prezentat asocieri semnificative cu mortalitatea de cauză cardiovasculară (HR ~1,89 pentru TyG, respectiv 1,03 pentru TyG-IMC după ajustarea completă).  
• Nu s-au găsit corelații semnificative între acești parametri și mortalitatea de orice cauză.

Efect de tip prag (threshold)

• Metodele de tip smooth curve fitting au evidențiat relații neliniare între TyG, TyG-IMC, TyG-RTÎ, TyG-CT și hipertensiune.  
• Pentru TyG s-a identificat un punct de cotitură la valoarea 8,1: sub acest prag, TyG se corelează pozitiv cu hipertensiunea, iar peste 8,1 relația devine inversă. În mod similar, TyG-IMC, TyG-RTÎ și TyG-CT și-au diminuat impactul asupra hipertensiunii după depășirea anumitor valori prag.

Concluzii

Mecanisme potențiale

• Indicele TyG este un marker al rezistenței la insulină, ce reprezintă un factor de risc semnificativ pentru hipertensiune.  
• Obezitatea (evaluată prin IMC, circumferința taliei sau raport talie/înălțime) poate amplifica inflamația sistemică și rezistența la insulină, contribuind la creșterea tensiunii arteriale.

Implicare clinică

• Studiul sugerează că TyG și combinațiile cu indicatori ai obezității (TyG-IMC, TyG-CT, TyG-RTÎ) pot ajuta la identificarea precoce a riscului de hipertensiune, având un potențial util în evaluarea riscului metabolic și cardiovascular.  
• Femeile și persoanele cu boli cardiovasculare (insuficiență cardiacă, boală coronariană, accident vascular cerebral) par a fi mai sensibile la aceste efecte.

Limite și considerații

• Designul transversal al studiului nu permite stabilirea unei relații de cauzalitate clară.  
• În ciuda eșantionului reprezentativ, pot exista confuzii reziduale și subgrupuri subreprezentate în datele NHANES.  
• Autodeclararea unor variabile (precum comportamentul alimentar, alcoolul, fumatul) poate introduce erori de raportare.

Perspective și cercetări viitoare

• Studii longitudinale (cohortă) ar putea confirma relația cauzală dintre indicele TyG, indicatorii de obezitate și apariția hipertensiunii.  
• Intervenții asupra modificărilor stilului de viață și terapia farmacologică, monitorizate prin evoluția indicelui TyG și a celor derivați, ar putea clarifica mai bine rolul lor ca instrumente de monitorizare.

În rândul adulților americani, indicele TyG și combinațiile sale cu parametrii de obezitate (TyG-IMC, TyG-CT, TyG-RTÎ) se asociază semnificativ cu hipertensiunea. Mai mult, analiza a relevat relații neliniare și valori prag care pot oferi indicații suplimentare privind mecanismele și momentul în care riscul crește. Aceste constatări evidențiază importanța integrării acestor markeri metabolici în evaluarea riscului pentru hipertensiune și cardiovascular, precum și necesitatea unor studii prospective pentru a clarifica relația de cauzalitate și valoarea intervențiilor orientate pe indicele TyG.