Topul celor mai iradiante explorări (radiografie pulmonară, CT și altele)

Unele explorări medicale sunt surse artificiale de radiații ionizante la care pacienții se expun, însă acestea sunt de intensitate mai mică decât alte radiații de fond de pe întreaga planetă. Înainte de aplicarea unei astfel de proceduri, sunt întotdeauna puse în balanță riscurile și beneficiile expunerii la radiații de către medic, astfel încât decizia va fi întotdeauna în favoarea pacientului. Informarea despre aceste investigații iradiante este necesară pentru a înlătura părerea eronată despre riscurile asociate și pentru a înțelege că de foarte multe ori sunt salvatoare de viață.

Ce efecte au radiațiile ionizante asupra corpului?

Acestea fac parte din spectrul electromagnetic și au capacitatea de a trece prin materie formând ioni. Când ajung în țesut, acești ioni pot produce schimbări biologice cum ar fi distrugerea celulelor și a ADNului. Efectele unor doze mari de radiații nu produc efecte vizibile imediate, ci acestea apar mult mai târziu de-a lungul vieții, putând contribui chiar și la apariția cancerului. Conform Organizației mondiale a sănătății, la doze de peste 100 mSv riscul apariției cancerului crește semnificativ. În schimb, doze mici de radiații ionizante administrate la intervale mari de timp, au un risc foarte scăzut de a produce schimbări ireversibile, iar perioadele de timp pot permite celulelor să se regenereze. (1, 2)

Surse de radiații:

Conform American Center Society, anual suntem expuși unei doze de aproximativ 3 mSv (miliSievert - unitatea de măsură pentru doza efectiva) pe an de radiații din surse naturale (cele mai frecvente sunt radiațiile solare și radonul emis natural de roci și sol). Prin comparație:

• O radiografie standard la nivelul toracelui expune pacientul la radiații de 0,1 mSv și este echivalentul dozei pe care o emite un zbor cu avionul
• O mamografie expune la o doză de circa 0,4 mSv
• CT (computer tomograf) la nivelul pelvisului și abdomenului de exemplu, are echivalent o doză de 10 mSv
• Un PET/CT (tomografie cu emisie de pozitroni combinata cu tomografie computerizata) emite o doza de aproximativ 25 mSv

Computer Tomografia (CT)

Este investigația imagistică cel mai des utilizată pentru a realiza imagini cu părți ale corpului cat mai detaliate, tridimensionale și emite o doză de radiații ionizante mai mare decât radiografiile standard. (2, 3) Cu toate acestea, acuratețea diagnosticării prin CT a adus îmbunătățiri majore practicilor medicale. Unele proceduri CT utilizează substanță de contrast, de aceea este importat înainte de efectuarea acestei proceduri să se cunoască dacă există alergii la această substanță iodată sau dacă există o sarcină în dezvoltare. În timpul procedurii nu trebuie să existe bijuterii și niciun strat gros de haine, deoarece acestea pot modifica acuratețea rezultatului.
Conform studiilor, o singură investigație CT emite în jur de 10 mSv ceea ce este echivalentul a 3 ani de expunere la radiațiile naturale. (4)

Radiografia standard

Folosește raze X cu ajutorul cărora captează o imagine din interiorul corpului (oase, organe, țesuturi). Pentru a crea aceste imagini, se folosesc radiații ionizante care pot afecta de asemenea celulele umane. Cu toate acestea, radiografia este utilă în multe situații din practica medicala, folosește o doza de radiații mai mica decât CT, ceea ce înseamnă că riscurile sunt mult mai mici. Doza emisă de această investigație este cu cuprinsă între 0,1 și 3 mSv în funcție de zona corpului care necesită explorarea, ceea ce este echivalentul a 1-18 luni de expunere la radiații naturale. Radiografia la nivelul sânului se numește mamografie. Radiografiile dentare emit cea mai mică doză de radiații dintre toate explorările iradiante. (5)

PET (Tomografia cu emisie de pozitroni)

Este o explorare imagistică costisitoare. Utilizată uneori împreună cu CT pentru a oferi o imagine cât mai clară asupra funcționalității unui organ la nivel celular. Se folosește frecvent pentru identificarea unui cancer, pentru a verifica răspunsul la tratament al acestuia, pentru diagnosticul unor patologii ale sistemului nervos central, ajută la diagnosticarea unor boli precum Alzheimer, Parkinson, epilepsie. În comparație cu celelalte explorări, PET-CT poate identifica schimbări la nivelul metabolismului celular iar acest lucru este benefic pentru depistarea unei patologii din timp. Această investigație se folosește cu o substanță radioactivă care se injectează sau se înghite înainte de începerea procedurii. Această substanță se va absorbi în zona corpului afectată și se vor afișa ca niște spoturi luminoase. Înainte de procedură trebuie verificată existența unor alergii la substanța radioactivă care conține iod, pacientul să nu fie claustrofob sau existența unei sarcini în dezvoltare. Riscurile acestei proceduri sunt mici în comparație cu beneficiile, iar substanța radioactivă va fi eliminată din corp în decurs de câteva ore. (6)

Dacă sunt folosite în mod justificat, beneficiile acestor investigații iradiante sunt mult mai importante decât riscurile asociate, iar descoperirea lor a dus la un salt important în medicină.