Terapia cu anticorpi duali arată promițătoare în tratarea cancerului colorectal metastatic

Cancerul colorectal metastatic (mCCR) are o povară globală semnificativă, cu opțiuni terapeutice limitate în liniile avansate de tratament. Terapia anti-EGFR a îmbunătățit în timp supraviețuirea acestor pacienți, însă majoritatea celor care progresează după regimurile inițiale au un prognostic rezervat. Inhibarea punctelor de control imune (ICI), în special prin blocarea PD-1 sau PD-L1, este eficientă în mCCR cu instabilitate microsatelitară înaltă (MSI-H)/deficit de reparare a nepotrivirilor (dMMR), însă acest subgrup reprezintă doar aproximativ 5% dintre pacienți. Majoritatea cazurilor (pMMR/MSS) au beneficii limitate de la imunoterapia în monoterapie. Prin urmare, strategiile combinate, cum ar fi asocierea terapiei anti-EGFR cu imunoterapia anti-PD-1, au devenit o zonă de interes pentru îmbunătățirea rezultatelor la pacienții cu mCCR refractar.

Un studiu chinez de fază Ib, multicentric, deschis și prospectiv (NCT04229537) a evaluat siguranța și eficacitatea combinării anticorpului monoclonal anti-EGFR (SCT200) cu anticorpul anti-PD-1 (SCT-I10A) la pacienți cu mCCR RAS/BRAF tip sălbatic, refractari la cel puțin două linii anterioare de tratament sistemic, incluzând chimioterapie și/sau terapie țintită.

Metodologie

• Designul studiului: Fază Ib, cu un singur braț, destinat evaluării în terapie de a treia linie sau ulterioară. Criteriile de includere au vizat pacienți cu mCCR RAS/BRAF wt, ECOG PS 0-1, care au progresat după minimum două regimuri terapeutice anterioare (fluoropirimidine, oxaliplatin, irinotecan), precum și un răspuns parțial optim la terapie anti-EGFR anterioară.  
• Intervenția: SCT-I10A a fost administrat 200 mg i.v. la fiecare 3 săptămâni, asociat cu SCT200 6,0 mg/kg i.v. săptămânal timp de 12 săptămâni, apoi 8,0 mg/kg o dată la 2 săptămâni. Tratamentul a continuat până la progresie, toxicitate inacceptabilă sau decizia investigatorului/pacientului.  
• Evaluarea eficacității: Criteriul principal a fost rata de răspuns obiectiv (ORR) conform RECIST v1.1. Criteriile secundare au inclus DCR (rata de control a bolii), DOR (durata răspunsului), PFS (supraviețuire fără progresie), OS (supraviețuire globală) și imunogenitatea.  
• Evaluarea siguranței: S-a urmărit incidența și severitatea evenimentelor adverse (AE), a celor emergente sub tratament (TEAE), a celor legate de tratament (TRAE), a evenimentelor adverse imune (irAE) și a celor grave (SAE).

Rezultate

• Caracteristicile pacienților: Din 30 de pacienți evaluați, 21 au îndeplinit criteriile de includere. Vârsta mediană a fost 58 de ani, 52,4% bărbați, majoritatea cu tumori pe colonul stâng sau rect, 28,6% cu ECOG PS 0. Toți pacienții au avut mCCR RAS/BRAF wt, MSS/pMMR și nivel scăzut de expresie PD-L1 (CPS <10 sau TPS <1%). Șapte pacienți au fost tratați anterior cu cetuximab, cu pauză de minimum 6 luni înainte de intrarea în studiu.  
• Eficacitate: ORR a fost de 28,57% (6/21 pacienți cu RP, niciun CR), iar DCR a atins 85,71% (18/21). OS median a fost de 12,84 luni (CI 95%, 6,64–16,06), iar rata de supraviețuire la 12 luni a fost 57,1%. PFS median a fost 4,14 luni (CI 95%, 2,73–5,45), iar DOR median 2,87 luni. Pacienții fără terapie anterioară anti-EGFR au părut să obțină beneficii mai mari.  
• Siguranță: Toți pacienții au prezentat TEAE și TRAE, majoritatea de grad 1-2, ușor de gestionat. Cele mai frecvente TRAE: hipomagnezemie (76,2%), erupții cutanate (47,6%), dermatită acneiformă (42,9%) și proteinurie (38,1%). Evenimentele de grad 3-4 (52,4%) au inclus hipomagnezemie, erupții severe, dermatită imunomediată, hipokalemie și creșteri enzimatice musculare. Nu s-au raportat evenimente de grad 5.  
• Imunogenitate: Nu s-au depistat anticorpi anti-SCT200. Un singur pacient a fost inițial pozitiv la anti-SCT-I10A, necesitând verificări suplimentare, însă fără seroconversie ulterioară.

Comparație cu SCT200 în monoterapie

Datele anterioare cu SCT200 în monoterapie (fază I) la mCCR RAS/NRAS/BRAF wt au arătat ORR 64% și DCR 92%, mai ridicate decât cele obținute cu combinația SCT200 + SCT-I10A. Diferențele pot fi legate de caracteristicile populațiilor, includerea pacienților cu terapie anti-EGFR anterioară sau de numărul mic de pacienți. Sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua beneficul combinării comparativ cu monoterapia.

Concluzii

Acest studiu sugerează că asocierea anti-EGFR (SCT200) cu anti-PD-1 (SCT-I10A) este o opțiune terapeutică potențială în linia a treia sau ulterioară la pacienții cu mCCR RAS/BRAF wt, oferind un control al bolii ridicat și un profil de siguranță acceptabil. Eficacitatea globală nu a depășit însă semnificativ rezultatele anterioare cu SCT200 în monoterapie, sugerând că factori precum istoricul terapeutic anti-EGFR sau cohorta mică pot influența răspunsul. Sunt necesare studii suplimentare, randomizate și cu eșantioane mai mari, pentru a confirma beneficiul real al combinației față de monoterapie.

SCT200 combinat cu SCT-I10A a demonstrat eficacitate clinică favorabilă și siguranță gestionabilă la pacienții cu mCCR RAS/BRAF wt, sugerând o opțiune terapeutică suplimentară în această populație. Studii viitoare vor stabili mai clar avantajele combinării față de monoterapie.

sursa: News Medical