Te lupți să scoți un timp cât mai bun la alergare, dar nu reușești? Genetica ar putea fi de vină

Cercetătorii de la Universitatea din Essex au efectuat un studiu pentru a explora rolul geneticii în performanța atletică și răspunsurile la antrenament. Studiul a arătat că mai puțin de 31% dintre indivizi posedă o structura genetică unică care le permite să profite la maximum de eforturile lor de antrenament. S-a constatat că cei mai buni performanți din studiu au o combinație specifică de 19 variante de gene cheie, denumite polimorfisme cu un singur nucleotide (SNP), care sunt asociate cu performanța de alergare.
Pe parcursul a opt săptămâni de antrenament de anduranță, acești performeri de top au înregistrat o îmbunătățire medie de 11,5%. În mod surprinzător, indivizii care nu au codificarea genetică pentru acești markeri cheie au prezentat o îmbunătățire mică sau deloc, chiar și atunci când au fost supuși exact aceluiași regim de antrenament. Este pentru prima dată când oamenii de știință au identificat și examinat acest set cuprinzător de markeri genetici care contribuie la succesul atletic.

Dr. Henry Chung, de la Școala de Sport, Reabilitare și Științe ale Exercițiului, a subliniat impactul semnificativ al geneticii asupra abilităților atletice și a rezultatelor antrenamentului. El a afirmat că, indiferent dacă cineva este un atlet de elită sau un participant ocazional la o alergare distractivă, ADN-ul său poate influența semnificativ cât de mult își poate depăși limitele. Cu toate acestea, el a oferit și o notă liniștitoare, afirmând că un stil de viață activ este crucial, indiferent de structura genetică a cuiva.

În cadrul studiului, dr. Chung a efectuat teste de laborator și pe teren pe bărbați și femei cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, pe o perioadă de două luni. Performanța participanților a fost măsurată cu ajutorul testului Cooper, o metodă folosită de armată pentru a evalua fitness-ul aerobic. Li s-a cerut să alerge cât au putut în 12 minute pe o pistă marcată în timpul studiului de opt săptămâni. Interesant este că studiul a găsit o asociere pozitivă clară între cei mai buni performanți și profilurile lor genice.

În special, toți cei mai performanți din studiu au împărtășit aceleași variante ale genei „ACTN3”, care este legată de adaptabilitate, viteză, putere, rezistență îmbunătățită și risc redus de rănire. Această variantă genetică pare a fi un factor cheie în atingerea unor niveluri ridicate de performanță în alergare.

sursa: Science Daily