Succesul dietei depinde de dinamica creierului și indicele de masă corporală

Un studiu publicat în jurnalul PNAS explorează relația dintre succesul autoreglarii dietei și schimbările stării creierului în diferite contexte, concentrându-se în special pe modul în care aceste schimbări sunt influențate de indicele de masă corporală (IMC) al unui individ. Cercetarea utilizează un cadru analitic care implică gradienți de organizare a creierului la scară macro, care permite examinarea modului în care modelele întregului creier ale activității corticale se schimbă în timpul alegerilor dietetice.
Cercetătorii au combinat date de la 137 de voluntari din trei studii RMN funcțional care au surprins stările creierului în timpul deciziilor alimentare. Ei au examinat modul în care schimbările în tiparele activității creierului sunt legate de IMC și de succesul de reglementare alimentară. Acest lucru a fost evaluat prin schimbări bazate pe sarcini în stările creierului în două contexte alimentare: alegeri naturale și alegeri axate pe sănătate.

Constatările sugerează că reglarea alimentară cu succes - luarea de alegeri mai sănătoase atunci când este concentrată pe sănătate - se corelează cu reconfigurarea minimă a stărilor creierului în diferite contexte. Acest lucru implică faptul că indivizii care își reglează cu succes dieta mențin modele mai consistente de activitate cerebrală, indiferent de obiectivele dietetice, ceea ce poate indica o procesare neuronală mai eficientă.

În plus, studiul a evidențiat o interacțiune semnificativă între schimbările stării creierului și IMC. Persoanele cu IMC mai mic au avut nevoie de mai puține modificări în configurațiile creierului la scară largă pentru a-și ajusta comportamentul alimentar în conformitate cu obiectivele axate pe sănătate, în comparație cu cei cu IMC mai mare, care aveau nevoie de reconfigurari mai extinse ale creierului.

Studiul a folosit analiza gradientului principal, o metodă care cuantifică principiile topografice de bază ale organizării creierului, pentru a proiecta și analiza stările creierului în timpul sarcinilor de luare a deciziilor alimentare. Această abordare a ajutat la dezvăluirea faptului că autoreglarea cu succes a dietei este mai puțin legată de activitatea în anumite regiuni ale creierului și mai mult de interacțiunea dinamică dintre diferitele rețele ale creierului de-a lungul gradienților stabiliti de organizare corticale.

Această cercetare subliniază complexitatea autoreglării dietei și sugerează că diferențele individuale în IMC pot influența modul în care creierul navighează în alegerile dietetice. Acesta propune că autocontrolul alimentar de succes, în special în contexte concentrate asupra sănătății, se poate baza pe capacitatea creierului de a menține modele funcționale stabile, mai degrabă decât să sufere o reconfigurare extinsă, care ar putea fi costisitoare din punct de vedere energetic.

În general, studiul oferă perspective asupra mecanismelor neuronale care stau la baza autoreglării dietei și subliniază necesitatea cercetărilor viitoare de a lua în considerare diferențele individuale în organizarea creierului și impactul acestora asupra comportamentului. Acest lucru ar putea duce la abordări mai personalizate în abordarea problemelor legate de dietă și obezitate.

sursa: News Medical