Somnul fragmentat legat de o funcție cognitivă mai slabă un deceniu mai târziu

Un studiu recent publicat în Neurology, jurnalul medical al Academiei Americane de Neurologie, a descoperit că persoanele care au un somn mai fragmentat în anii '30 și '40 ai vieții pot avea probleme mai mari de memorie și gândire un deceniu mai târziu. Studiul nu demonstrează că calitatea somnului cauzează declinul cognitiv, ci doar arată o asociere.

Context

• Semnele bolii Alzheimer încep să se acumuleze în creier cu câteva decenii înainte de apariția simptomelor, făcând esențială înțelegerea conexiunii dintre somn și cogniție mai devreme în viață.
• Studiul indică faptul că calitatea somnului este mai importantă decât cantitatea pentru sănătatea cognitivă în mijlocul vieții.

Despre studiu

• Studiul a implicat 526 de persoane cu o vârstă medie de 40 ani, urmărite pe o perioadă medie de 11 ani.
• Cercetătorii au analizat durata somnului și calitatea acestuia. Participanții au purtat un monitor de activitate la încheietura mâinii timp de trei zile consecutive, la două ocazii diferite, pentru a calcula mediile. Durata medie de somn a fost de șase ore.

Colectarea datelor

• Participanții au raportat orele de culcare și trezire într-un jurnal de somn și au completat un chestionar de calitate a somnului, cu scoruri de la 0 la 21, unde scoruri mai mari indică o calitate mai slabă a somnului.
• Un total de 239 de persoane, sau 46%, au raportat un somn slab, cu un scor mai mare de 5.

Rezultatele studiului

• Cercetătorii au examinat, de asemenea, fragmentarea somnului, care măsoară întreruperile scurte repetate ale somnului.
• După adăugarea procentajelor de timp petrecut în mișcare și de timp petrecut nemișcat pentru un minut sau mai puțin în timpul somnului, cercetătorii au descoperit că participanții aveau o fragmentare medie a somnului de 19%.
• Participanții au fost împărțiți în trei grupuri pe baza scorului lor de fragmentare a somnului.
• Din cei 175 de persoane cu somnul cel mai fragmentat, 44 au avut performanțe cognitive slabe după 10 ani, comparativ cu 10 din 176 de persoane cu somnul cel mai puțin fragmentat.

Concluzii

• Persoanele cu somnul cel mai fragmentat au avut de două ori mai multe șanse de a avea performanțe cognitive slabe comparativ cu cele cu somnul cel mai puțin fragmentat.
• Nu a existat diferență în performanța cognitivă la mijlocul vieții pentru cei din grupul de mijloc comparativ cu grupul cu somnul cel mai puțin fragmentat.

Provocări și soluții

• Mai multe cercetări sunt necesare pentru a evalua legătura dintre tulburările de somn și cogniție la diferite etape ale vieții și pentru a identifica dacă există perioade critice de viață când somnul este mai puternic asociat cu cogniția.