Singurătatea în timpul copilăriei este asociată cu stresul și alcoolismul la vârsta adultă

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea de Stat din Arizona arată că experimentarea singurătății la vârsta copilăriei și a adolescenței poate fi asociată ulterior cu alcoolism, stare fizică precară și afecțiuni precum demența, boli cardiovasculare sau accident vascular cerebral la vârsta adultă. Conform oamenilor de știință, înainte de pandemie, aproximativ 10% din copiii cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani declarau că se simt singuri.
Julie Patock-Peckham, profesor la Departamentul de Psihologie din cadrul universității americane, afirmă că studiul a relevat o legătură strânsă între singurătatea resimțită în timpul copilăriei și tulburări la vârsta adultă, precum niveluri de stres exagerate și probleme cronice cu alcoolul. Aceasta explică faptul că cele două manifestări sunt legate între ele, deoarece stresul, la rândul său, induce o creștere a riscului ca persoanele care îl experimentează pe perioade de timp lungi și la intensități crescute să dezvolte dependențe de substanțe precum alcoolul. De asemenea, autoarea subliniază și faptul că incidența acestor fenomene nu este egală între sexe, persoanele de sex feminin fiind mult mai predispuse la alcoolism din cauza stresului pe care îl resimt.

Studiul a fost realizat prin intermediul unui eșantion compus din 300 de studenți, ce au fost rugați să completeze formulare referitoare la experiențele pe care le-au avut cu singurătatea în timpul copilăriei, nivelele de stres pe care le resimțeau la momentul studiului și obiceiurile asociate consumului de alcool. Astfel, echipa a putut evidenția faptul că singurătatea a fost corelată în mod direct cu niveluri de stres mai mari decât cele întâlnite la persoanele care nu au experimentat-o în copilărie, ducând mai departe și la anumite tipare comportamentale alcoolice. În plus, aceștia subliniază faptul că cea mai critică vârstă la care copiii pot experimenta singurătatea și ce îi poate afecta pe aceștia pe termen lung este cea cuprinsă între 10 și 12 ani.

Patock-Peckham concluzionează evidențiind caracterul urgent al subiectului tratat în cadrul studiului, întrucât datele pe care echipa sa le-a inclus în lucrare fuseseră colectate înaintea pandemiei. Conform acesteia, apariția virusului SARS-CoV-2 și multitudinea de restricții pe care acesta le-a determinat ar putea să presupună o agravare a fenomenului pe care l-a descris în lucrare, avertizând faptul că aceste schimbări s-ar putea traduce printr-o criză de sănătate publică apărută pe fondul interacțiunii sociale reduse pe care copiii au avut-o în această perioadă.

sursa: News Medical