Simptomele psihiatrice identificate în boala Alzheimer

Boala Alzheimer reprezintă o afecțiune neurodegenerativă care afectează predominant memoria și cogniția pacienților afectați. De-a lungul timpului, odată cu progresul instrumentelor de cercetare și a metodelor imagistice moderne, s-au identificat numeroase modificări suplimentare apărute la nivelul țesutului cerebral în boala Alzheimer, iar simptomele psihiatrice au devenit treptat un alt criteriu important în evoluția afecțiunii. Cu toate acestea, cauza afectării sănătății mentale în această situație nu a fost pe deplin descoperită, motiv pentru care o echipă de cercetători de la Universitatea Lund din Suedia a publicat recent în jurnalul Biological Psychiatry un studiu ce ilustrează o nouă perspectivă asupra acestei boli.

Lucrarea de față face parte dintr-un experiment mult mai amplu, recunoscut internațional, numit studiul BioFINDER și condus de profesorul Oskar Hansson. Pentru a analiza legătura dintre simptomele psihiatrice și fenomenul fiziopatologic din cadrul bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în experiment 356 de persoane cu vârste de peste 65 de ani. Criteriul de includere a fost acela de a prezenta o formă de boală Alzheimer fără simptome cognitive manifestate la începutul cercetării.

Evoluția în timp a pacienților a fost urmărită pe o perioadă de aproximativ opt ani. Analizele au inclus parametrii precum: nivelurile proteinelor specifice bolii Alzheimer, anume beta-amiloid și tau fosforilat, din lichidul lor cefalorahidian, nivelurile de anxietate percepută, gradul de apatie, funcția cognitivă generală.

Astfel, rezultatele studiului au ilustrat o legătură semnificativă între nivelurile crescute de proteine beta-amiloid de la nivelul lichidului cefalorahidian și dezvoltarea ulterioară a simptomelor psihiatrice, frecvent sub formă de anxietate și de apatie. Maurits Johansson, medic și autor principal al studiului, a explicat: „Boala Alzheimer afectează părți întinse ale creierului, inclusiv regiuni care ne controlează viața emoțională de zi cu zi. Studiul nostru arată faptul că că simptomele psihiatrice, la fel ca și cele cognitive, apar în principal ca o consecință directă a modificărilor subiacente ale creierului, datorită nivelurilor crescute de beta-amiloid.”

Cercetătorii concluzionează, astfel, faptul că există un fenomen patologic de acumulare de beta-amiloid responsabil pentru anxietatea și apatia resimțite. Acest fenomen ar putea fi în viitor tratat medicamentos pentru a întârzia apariția simptomelor psihiatrice. Este exclusă, așadar, teoria conform căreia impactul afecțiunii asupra pacienților ar determina boala psihiatrică adiacentă, participarea la ședințe de psihoterapie și de sprijin pentru tratarea anxietății și a apatiei neavând rezultate optime pe termen lung. Deși suportul psihologic este foarte important pentru pacienții cu boala Alzheimer, oamenii de știință subliniază necesitatea tratării cauzei, și nu doar a simptomelor.

Profesorul Oskar Hansson a adăugat: „Descoperirile noastre argumentează astfel împotriva ideii că aceste schimbări în echilibrul emoțional și în motivația pacientului cu boala Alzheimer sunt în primul rând reacții psihologice la declinul cognitiv. În schimb, rezultatele sugerează faptul că cel puțin pentru apatie și anxietate, acestea apar din cauza acumulării patologice de beta-amiloid. De asemenea, considerăm că simptomele psihiatrice ale bolii Alzheimer ar putea fi utilizate ca măsuri alternative de analiză în studiile pentru tratament. Ca pas următor, sunt necesare studii pentru a clarifica modul în care aceste simptome psihiatrice pot contribui la diagnosticul clinic din stadiile incipiente ale bolii, posibil chiar înainte de momentul în care cogniția este afectată.”

sursa: Science Daily