Scorurile de fitness proteomic revoluționează predicția bolilor și planurile de exerciții personalizate

Cercetătorii au dezvoltat și validat o semnătură proteomică a condiției cardiorespiratorii, corelând profilele proteomice cu fitnessul cardiorespiratir în 14.145 de persoane din patru cohorte internaționale cu metode diverse de evaluare a condiției cardiorespiratorii. Studiul publicat în jurnalul Nature Medicine a folosit date de la 22.000 de indivizi din UK Biobank pentru a determina asocierea semnăturii proteomice a condiției cardiorespiratorii cu o gamă largă de rezultate clinice, incluzând decesul, afecțiuni cardiovasculare, metabolice, maligne și neurologice, examinând interacțiunea acesteia cu scorul de risc genetic.
Scorul proteomic al condiției cardiorespiratorii a fost dezvoltat în studiul de derivare CARDIA, utilizând timpul de testare pe banda de alergat ca măsură a condiției cardiorespiratorii. Scorul a fost validat pe aproximativ 12.500 de participanți din patru cohorte internaționale. S-a observat o direcționalitate pentru proteinele implicate în imunitatea innăscută și inflamație, ateroscleroză, supraviețuirea și creșterea neuronală, fiziologia celulară, stresul oxidativ, cheltuielile energetice și utilizarea substratului de combustibil, adipozitate, răspunsurile musculare periferice la exerciții și autofagie.

Analiza profilurilor proteomice și a datelor de supraviețuire ale 21.988 de participanți din UK Biobank a arătat o asociere inversă semnificativă între scorul proteomic al condiției cardiorespiratorii și riscul de mortalitate generală și specifică bolii. Scorul a avut un efect protector consistent și robust asupra rezultatelor cardiovasculare, metabolice și neurologice, îmbunătățind predicția riscului dincolo de factorii de risc clinic standard.

Analiza interacțiunii între scorul proteomic al condiției cardiorespiratorii și scorul de risc genetic al bolilor comune a arătat un efect în plus între scorul proteomic al condiției cardiorespiratorii și fiecare scor de risc genetic asupra rezultatului bolii corespunzătoare. Cel mai mare risc de boală a fost observat la participanții cu cel mai scăzut scor proteomic al condiției cardiorespiratorii și un scor de risc genetic ridicat.

În plus, s-a observat o creștere a scorului proteomic al condiției cardiorespiratorii după un program de antrenament de exerciții de 20 de săptămâni, asociată cu o modificare în consumul maxim de oxigen, independent de vârstă, sex, rasă, indice de masă corporală (IMC), consumul maxim de oxigen înainte de antrenament și scorul proteomic al condiției cardiorespiratorii înainte de antrenament.

Studiul subliniază semnificația dezvoltării unei semnături proteomice circulante ale condiției cardiorespiratorii, care arată asocieri robuste și independente cu o gamă de rezultate clinice metabolice, cardiovasculare și neurologice. Aceste asocieri par a se aduna riscului genetic al bolilor corespunzătoare, evidențiind utilitatea semnăturii proteomice a condiției cardiorespiratorii pentru evaluarea multiomică a riscurilor de boală și mortalitate. În plus, studiul evidențiază dinamica scorului proteomic al condiției cardiorespiratorii după un program de antrenament de 20 de săptămâni și asocierea între modificările legate de antrenament ale scorului și consumul maxim de oxigen, subliniind utilitatea scorului proteomic al condiției cardiorespiratorii pentru personalizarea recomandărilor de exercițiu.

sursa: News Medical
foto: Perry, A.S., Farber-Eger, E., Gonzales, T. et al. Proteomic analysis of cardiorespiratory fitness for prediction of mortality and multisystem disease risks. Nat Med (2024). https://doi.org/10.1038/s41591-024-03039-x