Scăderea ponderală la persoanele obeze ar putea opri progresia diabetului zaharat de tip 2

Diabetul zaharat de tip 2 apare din cauza unei disfuncții la nivelul celulelor beta din pancreas, alături de rezistența la insulină. Printre factorii de risc se numără cei de mediu și epigenetici.
Recent, cercetătorii unui nou studiu despre diabet au realizat un model care a analizat impactul nivelelor crescute de insulină asupra rezistenței la insulină. Studiul a investigat efectele mai multor factori corelați cu apariția diabetului și disfuncția celulelor beta pancreatice. Mai mult, s-a analizat modul în care obezitatea influențează reglarea glicemiei în organism. Modelul a prezis modificările gliciemiei și nivelele insulinei de-a lungul timpului, arătând cum producția de glucoză la nivel hepatic, rata de eliberare a insulinei și creșterea celulelor beta s-au modificat atunci când au fost expuse la factorul diabetogenic legat de obezitate.

Modelul a putut să facă diferența între subiecții cu hiperinsulinemie fără tulburări ale glicemiei și cei cu prediabet și diabet manifest. Într-un mediu care promova obezitatea, hiperinsulinemia s-a dezvoltat în aproximativ 7 ani iar diabetul, la 10 ani după.

În aproximativ 20 de ani, disfuncția celulelor beta pancreatice a determinat scăderea nivelelor de insulină, cu apariția deficitului de insulină.

De asemenea, potrivit rezultatelor, atunci când aceeași persoană a fost expusă unui mediu care conținea un singur factor ce creștea ușor riscul de obezitate, rata progresiei și severitatea bolii s-au redus considerabil.

În concluzie, progresia diabetului zaharat de tip 2 poate fi oprită prin scădere ponderală. Rezultatele explică efectele importante ale operației de by-pass gastric „Roux-en-Y”, care determină reducerea gluconeogenezei hepatice și ameliorarea disfuncției celulelor beta pancreatice.

Modelul utilizat în studiu a analizat și felul în care riscul de diabet zaharat de tip 2 este influențat de gradul de rezistență la insulină și disfuncție a celulelor beta. Dacă factorul de risc ce corelează diabetul cu obezitatea nu se manifesta, atunci persoana se menținea euglicemică chiar dacă era obeză. Pe măsură ce factorul se manifesta din ce în ce mai mult, se observa o progresie a diabetului.

Pentru a personaliza regimul alimentar la pacienții diabetici, medicii utilizează un concept denumit PFT (personal fat treshold – pragul individual de grăsime).

Grupurile etnice cu hiperinsulinemie bazală au putut să prevină apariția diabetului prin reducerea expunerii la factori de risc pentru obezitate.

Potrivit cercetătorilor, celulele beta au reglat mai bine nivelul glicemiei atunci când au fost protejate de un mediu nociv, decât atunci când s-a încercat schimbarea mediului, spre exemplu prin alimentație sau sport.

Mai mult, la unii pacienții s-a observat un control mai prost al glicemiei în ciuda creșterii sensibilității la insulină. Acest lucru arată faptul că rezistență la insulină nu trebuie să fie singura țintă a tratamentului antidiabetic.

Studiul a fost publicat în PLOS Computational Biology.

sursa: News Medical
foto: goffkein.pro/Shutterstock