Scăderea indicelui de masă corporală, asociată cu reducerea cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății

Acest studiu, publicat în JAMA Network Open, a urmărit să evalueze impactul pierderii în greutate asupra costurilor de asistență medicală la adulții suprapondali sau obezi, acoperiți fie de asigurări de sănătate sponsorizate de angajatori, fie de Medicare. Cercetarea pornește de la creșterea alarmantă a obezității în Statele Unite și de la costurile în continuă expansiune generate de afecțiunile asociate excesului ponderal, cum ar fi diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea și alte tulburări cronice.
Studiul a integrat date din anchete naționale care au inclus informații privind indicele de masă corporală (IMC), istoricul medical, tipul de asigurare și cheltuielile medicale raportate. Au fost incluși adulți între 24 și 64 de ani cu IMC ≥25, atât cei cu asigurări oferite prin intermediul angajatorului, cât și beneficiari de Medicare. Analiza a exclus persoanele cu costuri medicale extreme, femei însărcinate și adulți cu un IMC foarte mare (peste 80), concentrându-se pe legătura dintre reducerea IMC și diminuarea cheltuielilor.

Rezultatele au indicat o relație puternică între IMC și costurile de sănătate. Creșterile modeste de IMC peste 30 au dus la cheltuieli anuale suplimentare semnificative: în asigurările de tip angajator, un plus de un punct procentual în IMC a fost corelat cu costuri de câteva sute de dolari suplimentari pe an, în timp ce pentru Medicare sumele suplimentare au fost și mai mari. De asemenea, s-au constatat diferențe rasiale în cheltuielile de sănătate, cu costuri mai mici pentru persoanele hispanice sau de culoare decât pentru populația albă non-hispanică, deși motivul acestor diferențe necesită investigații suplimentare.

Cel mai important aspect reliefat de studiu este potențialul uriaș de economii rezultate din pierderea moderată în greutate. O reducere de doar 5% a IMC a condus la scăderi notabile ale cheltuielilor anuale, atât în rândul persoanelor asigurate prin angajator, cât și al beneficiarilor de Medicare. Economiile devin exponențial mai mari cu scăderi de 10%, 15% sau 20% în IMC, atingând mii de dolari pe an pentru fiecare persoană. Aceste reduceri se dovedesc cu atât mai valoroase pentru persoanele cu comorbidități, precum artrita, diabetul sau hipertensiunea, la care scăderea ponderală a fost asociată cu beneficii financiare și mai accentuate.

Rezultatele sugerează că orice intervenție care favorizează pierderea de greutate - de la programe de modificare a stilului de viață, până la intervenții chirurgicale bariatrice sau terapii medicamentoase moderne (precum cele bazate pe GLP-1) - poate contribui semnificativ la reducerea poverii financiare pe care obezitatea o implică asupra sistemului medical. Mai mult, estimările de economii obținute prin controlul greutății ar putea fi chiar subevaluate, deoarece studiul nu a luat în considerare economiile generate pe termen lung de prevenirea unor boli asociate obezității.

În concluzie, cercetarea evidențiază faptul că scăderea în greutate la adulții cu IMC crescut ar putea fi un factor cheie în diminuarea costurilor medicale, atât pentru asigurările sponsorizate de angajatori, cât și pentru Medicare. Aceste constatări sprijină nevoia unor strategii mai accesibile, mai eficiente și mai bine promovate pentru managementul greutății, care pot produce beneficii semnificative, nu doar pentru sănătatea individuală, ci și pentru stabilitatea financiară a sistemului de asigurări de sănătate.

sursa: News Medical