Sarcina si fericirea

Sarcina reprezintă o perioadă deosebită în viața unei femei, în care organismul, starea mentală și emoțională suferă numeroase transformări. A deveni părinte înseamnă să îți îndeplinești una dintre nevoile umane de bază, iar specialiștii consideră că decizia de a avea un copil reprezintă pentru un cuplu dorința de a-și spori nivelul fericirii. Teoretic ar însemna că sarcina și nașterea ar trebui să fie doar motive de fericire. Realitatea este de multe ori diferită.

Relația dintre fericire și sarcină este complexă și deși similară la majoritatea viitoarelor mame, este în acelasi timp unică pentru fiecare viitoare mamă. În unele cazuri o sarcină poate fi un motiv de fericire, iar pentru cele care nu își doresc copilul este o sursă de nefericire. Pe durata aceleiași sarcini o femeie experimentează emoții, sentimente și stări diverse, care variază ca intensitate și ca polaritate. (1)

Sarcina oferă de-a lungul ei o serie de momente de maximă fericire, dar și de intense perioade de griji, teamă, neliniște. Vestea venirii pe lume a copilului dorit, împărtășirea acesteia partenerului și apropiaților, ascultarea bătăilor inimii bebelușului pentru prima data, dezvoltarea sa sănătoasă și nu în ultimul rând, nașterea în sine sunt evenimente care fac viitoarea mamă extrem de fericită. Dar acestea alternează cu starea de rău fizic (grețurile matinale din primul trimestru de sarcină, oboseala, umflarea picioarelor, durerile de stomac din ultima etapă de sarcină), anxietatea, neliniștea dată de testele statistice de depistare a unor boli, grijile privitoare la evoluția sarcinii și la naștere și nu în ultimul rând, depresia pre- și postnatală.

Literatura privind această relație nu s-a axat pe modul direct în care sarcina influențează nivelul de fericire, ci s-au realizat mai degrabă studii privind efectele generale la nivel psihologic, atât pentru mamă, cât și pentru copil, ale sarcinii și aspectele negative cele mai des întâlnite la proaspetele mame: anxietatea și depresia. (1)

În 2005 a fost publicat un studiu realizat pe un grup de femei însărcinate internate la o clinică înainte de a naște. Autorii și-au propus să identifice factorii care corelează cu fericirea și au ajuns la concluzia că cei mai importanți ar fi vârsta între 31-35 de ani, nivel de studii superioare, venituri ridicate, o personalitate stabilă și extravertită, relația foarte bună cu partenerul de viață, lipsa conflictelor cu rudele și a grijilor privind modul în care va arăta corpul său după naștere. Dintre aceștia, patru au fost considerați predictivi pentru fericire: personalitatea stabilă, extraversiunea, veniturile ridicate și relația bună cu partenerul de viață. (2)

Rolul sarcinii asupra fericirii

La început anunțarea rudelor și prietenilor despre bebelușul care se va naște, precum și felicitările și bucuria acestora constituie un eveniment fericit. Psihologii explică această stare de fericire prin teoria „iluziei concentrării”, adică atunci când ne concentrăm pe un anumit aspect al vieții noastre (în acest caz familia) avem tendința de a-i supraestima importanța, iar anticiparea unui eveniment pozitiv este cea care ne face fericiți. Se pare că nu doar așteptarea unui copil provoacă aceste sentimente, ci și anticiparea căsătoriei, creșterea veniturilor sau mutarea într-o zonă mult mai însorită.

Deosebit de important pentru nivelul fericirii este și dacă sarcina a fost dorită sau nu. Se pare că o sarcină nedorită, dar dusă până la capăt, corelează pozitiv cu o greutate mică la naștere a copilului și chiar cu mortalitatea infantilă. Femeile care nu și-au dorit copilul și care aleg să îl păstreze sunt în general mai predispuse spre depresie și anxietate, atât înainte, cât și după naștere, decât cele care au planificat sau au anticipat sarcina. (1), (3)

Apariţia sarcinii poate fi însoţită de o stare nostalgică, de amintiri din perioada propriei copilării. Trecutul fericit al viitoarei mămici poate fi motorul unei sarcini uşoare, însă atunci când copilăria mamei a fost una nefericită, femeia poate pune propria maternitate sub semnul întrebării. Pot să apară sentimente de nelinişte legate de viitor, de rolul de mamă, pot fi reactivate emoţii negative legate de conflictele infantile nerezolvate. Acest lucru poate afecta fericirea femeii însărcinate şi implicit sănătatea fătului, cele două fiind intercorelate. Pentru acestea, femeia poate găsi rezolvare apelând la ajutor specializat.

Rolul fericirii asupra sarcinii

Starea de bine a viitoarei mame este determinantă pentru evoluția sarcinii, pentru dezvoltarea copilului, pentru naștere și pentru starea sa emoțională după naștere. De exemplu, depresia mamei în perioada antenatală pare să favorizeze nașterea prematură. Studiile arată că un nivel scăzut al stării de bine le poate determina pe femeile însărcinate să fumeze, să consume alcool sau droguri, într-o măsură mult mai mare decât pe cele cu un nivel ridicat al stării de bine. (1)

Totodată, femeile anxioase sau depresive pe durata sarcinii vor avea șanse mai mari de a avea copii cu probleme de somn, atât imediat după naștere, dar și în prima copilărie. Pentru că somnul este deosebit de important pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, specialiștii au încercat să vadă care este rădăcina tulburărilor de somn cu care aceștia se confruntă și au ajuns, iată, la cauze din perioada prenatală. Aceștia recomandă mamelor care suferă de depresie și anxietate severă să se adreseze unui specialist, pentru a preîntâmpina astfel de probleme la bebeluși, probleme care vor avea ulterior impact asupra dezvoltării și stării lor emoționale. (4)

S-a observat că un eveniment puternic nefericit, traumatizant, trăit de viitoarea mamă în timpul sarcinii (cum ar fi pierderea partenerului de viață, a unui job important etc.) ar putea fi legat de apariția autismului, o afecțiune controversată, despre care nu se cunosc cu certitudine cauzele și factorii declanșatori. Analiza corelațională realizată de o echipă de neurologi din SUA, care a luat în calcul 188 de copii autiști a ajuns la concluzia că această afecțiune ar putea fi favorizată și de factori externi, unul dintre aceștia fiind stresul prenatal ridicat la care au fost expuși. Mamele acelor copii trăiseră evenimente traumatizante între săptămânile 24-29 de sarcină, ceea ce, consideră autorii studiului, ar fi putut avea un impact negativ asupra dezvoltării creierului fătului. autismul rămâne în continuare un subiect controversat, însă studiul respectiv deschide calea spre cercetarea factorilor externi care pot avea un rol în instalarea autismului. (5)

Hormonii sarcinii și fericirea

Schimbările bruște de la o stare de spirit la alta, emoțiile puternice și amestecate sunt caracteristice unei femei însărcinate. Majoritatea sunt cauzate de modificările hormonale care au loc în corpul său, menite să pregătească și să susțină organismul pentru dezvoltarea fătului și mai târziu pentru naștere.

De multe ori bucuria de a avea un copil lasă locul momentelor de teamă și îngrijorare – dacă copilul va fi sănătos, dacă vor fi niște părinți buni, dacă vor reuși să se descurce financiar cu un nou membru în familie etc. Frecvent femeile resimt și sentimentul de vină atunci când trăiesc emoții sau sentimente negative, deoarece consideră că acestea nu își au locul în tabloul unei viitoare mame.

În timpul sarcinii hormonii ating niveluri mult mai ridicate decât în mod obișnuit pentru că placenta este însăși un organ endocrin, care produce hormoni necesari susținerii sarcinii, ceea ce explică de ce după naștere, nivelul hormonal scade brusc, impactând puternic dispoziția și starea emoțională a proaspetei mame.

Iată care sunt principalii hormoni implicați în sarcină și naștere, cu impact asupra stării de bine:

• Gonadotropina corionică umană, numită și hormonul sarcinii, are rolul de a menține embrionul în peretele uterului și de a bloca maturizarea și eliberarea altor ovule pe durata sarcinii. Însă acest nivel prea ridicat se consideră că ar produce grețurile și stările matinale de rău în primul trimestru de sarcină.

• Nivelul de estrogen și progesteron (hormonii care reglează ciclul reproductiv) influențează dispoziția viitoarei mame, iar momentele în care simte nevoia să plângă, uneori fără un motiv aparent, se datozează tot acestor hormoni, la fel ca și trecerea de la o stare la alta. Aceste fluctuații sunt mai frecvente în primul și ultimul trimestru de sarcină, când acești hormoni sunt produși într-o cantitate mai mare decât de obicei.

• Relaxina este hormonul produs de ovare care, deși pe durata sarcinii creează disconfort și numeroase probleme la nivelul sistemului digestiv, în timpul nașterii are rolul de a relaxa mușchii uterului și mușchii și ligamentele din zona pelviană. (6)

• Endorfinele eliberate pe durata sarcinii, dar mai ales în timpul nașterii, au rol de sedativ împotriva durerii și a stresului. (7)

• Cortizolul, hormonul stresului, nu este un hormon specific sarcinii sau nașterii, însă un nivel peste limita normală în primul trimestru de sarcină are efecte negative asupra fătului, putând duce chiar la pierderea sarcinii. De aceea stresul trebuie ținut sub control și luate măsuri atunci când simțim că ne copleșește. (8)

Schimbările emoționale și intensitatea lor sunt deseori puse pe seama hormonilor, însă uneori în spatele lor se pot ascunde simptome de depresie. Este important ca atunci când pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni tristețea, anxietatea, sentimentele de vină și neajutorare etc. persistă, viitoarele mamele să ceară ajutorul unui specialist, pentru a evita consecințele negative ulterioare. (9)

Rolul partenerului de viață

Prezența și suportul partenerului de viață au un impact puternic asupra stării de spirit a mamei. Și bărbații trec prin momente dificile în această perioadă, deși nu la aceeași intensitate ca a femeilor: teama că nu se vor descurca bine ca părinți, anxietatea cauzată de modificările din relația de cuplu (el se poate simți lăsat pe dinafară pe femeia care se concentrează mai mult pe copil) sau nesiguranța privind modul în care și-ar putea ajuta partenera să facă față mai bine provocărilor cu care se confruntă.

Implicarea partenerului este importantă în primul rând prin faptul că îi oferă viitoarei mame sentimentul de securitate și îi arată că nu este singură. Totodată, având sprijinul său, ea poate demonta sentimentele și gândurile negative care o pot copleși la un moment dat. Foarte important este și ajutorul pe care el i-l poate oferi în gospodărie, mai ales atunci când ea se simte rău sau când nu își dorește decât să se odihnească. Nu în ultimul rând împărtășirea experiențelor prin care trec amândoi va îmbunătăți relația de cuplu și îi va pregăti să facă față marii schimbări care urmează. (10)

Chiar dacă gândul de a deveni părinte, împreună cu transformările pe care le implică, poate fi copleșitor, nu trebuie omis faptul că starea de spirit a mamei se va oglindi în evoluția sarcinii și în dezvoltarea bebelușului. Concentrarea pe aspectele pozitive ale acestei perioade precum și suportul celor apropiați o pot ajuta să treacă mai ușor peste episoadele neplăcute și să se bucure intens de cele fericite.