Sarcina după 40 ani - riscuri la copil

Conform spuselor specialiştilor, şansele de a avea o sarcină a femeilor aflate peste vârsta de 40 de ani sunt foarte reduse, datorită scăderii rezervei ovariene, care este tipică acestei perioade. Cu toate acestea, există numeroase femei care aleg să rămână însărcinate după împlinirea acestei vârste. Unele dintre ele reuşesc acest lucru pe cale naturală, altele apelează la tehnicile de reproducere asistată (fertilizare în vitro, ICSI) şi alte metode inovative apărute în zilele noastre.

Conform datelor din literatura de specialitate, scăderea funcției ovariene după vârsta de 40 de ani se datorează scăderii număruli de ovocite (celule specifice ovarului, rezultate în urma ovogenezei) şi a calității structurale a acestora. Începând cu vârsta de 40 de ani, ovulele eliberate lunar cu ocazia ciclurilor menstruale pot determina apariția anomaliilor cromozomiale.

Sarcina care apare după vârsta de 40 de ani este încadrată în grupul sarcinilor cu risc, iar femeia în cauză va avea nevoie de îngrijiri medicale de specialitate pe perioada sarcinii. [3], [4], [5]

Riscurile asociate unei sarcini apărute după vârsta de 40 de ani sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

Preeclampsie şi eclampsie. Preeclampsia reprezintă creşterea valorilor tensiunii arteriale în timpul sarcinii, însoțită de creşterea numărului de proteine în urină (proteinurie). De cele mai multe ori preeclampsia apare în perioada trimestrului III de sarcină şi se agravează în timp. Preeclampsia se caracterizează clinic prin apariția edemelor (cu precădere la nivelul feței şi a membrelor superioare), creşterea severă în greutate, accentuarea reflexelor osteotendinoase, iritabilitate neuromusculară, peteşii. eclampsia se defineşte prin apariția hipertensiunii arteriale şi a proteinuriei în sarcină, însoțite de convulsii şi crize convulsive generalizate. Aceste episoade convulsive pot fi însoțite de cefalee, confuzie, tulburări de vedere, disconfort abdominal şi chiar dureri în epigastru sau în hipocondrul drept, dispnee, sindrom de detresă respiratorie, grețuri, vărsături, oligurie. [2], [3], [4]

Diabetul gestațional este o complicație care poate apărea în evoluția unei sarcini apărută după împlinirea vârstei de 40 de ani. Diabetul gestațional apărut până la 24 de săptămâni de sarcină se caracterizează prin creşterea glicemiei a jeun de peste 126 mg/dl, a glicemiei la două ore de la încărcarea cu glucoză de peste 200 mg/dl şi a hemoglobinei glicozilate de peste 6,5%, glicemia prezentând valori de peste 200 mg/dl în orice moment al zilei. După împlinirea vârstei gestaționale de 24 de săptămâni, diabetul gestațional se caracterizează prin valori ale glicemiei a jeun de peste 92 mg/dl, a glicemiei la o oră de la încărcarea cu glucoză de peste 180 mg/dl şi a glicemiei la două ore de la încărcarea cu glucoză de peste 153 mg/dl. Diabetul gestațional poate fi caracterizat clinic prin polifagie, poliurie, polidipsie, foame excesivă, senzație de sete, scădere ponderală, slăbiciune musculară, etc. [2], [3], [4]

Hipertensunea arterială apărută in timpul sarcinii trebuie ținută sub observație deoarece, în formele severe de hipertensiune arterială are loc reducerea aportului de oxigen la făt, cu risc de apariție a unei creşteri fetale necorespunzătoare, greutate mică la naştere, dezlipirea prematură a placentei şi moartea fătului. În mod fiziologic, tensiunea arterială la femeia gravidă scade în decursul celui de-al doilea trimestru de sarcină, iar in trimestrul III se normalizează. În anumite situații, tensiunea arterială creşte la valori excesiv de mari în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, această formă de sarcină fiind denumită hipertensiunea arterială indusă de sarcină. La valori ale tensiunii arteriale diastolice de peste 100 mmHg este necesară inițierea tratamentului antihipertensiv. Hipertensiunea arterială apărută în sarcină poate fi caracterizată prin cefalee, amețeli, tinitus, dureri precordiale, palpitații, tahicardie, fosfene, epistaxis. [1], [2], [3], [4]

Placenta praevia se caracterizează prin implantarea placentei peste sau în imediata apropiere a endocolului uterin. Placenta praevia poate fi totală, când acoperă în totalitate endocolul uterin, parțială, când acoperă doar o porțiune din endocol, marginală, când acoperă una din marginile endocolului sau poate fi inserată in vecinătatea porțiunii inferioare a endocolului. Factorii care pot favoriza apariția placentei praevia, pe lângă vârsta înaintată a mamei de peste 40 de ani, sunt reprezentați de anomaliile uterine, multiparitatea sau operația cezariană în antecedente. Din punct de vedere clinic boala se caracterizează prin apariția unei sângerări vaginale spontane şi nedureroase, cu sânge roşu aprins, la sfârşitul perioadei gestaționale. Sângerarea poate fi severă, cu apariția şocului hemoragic. [2], [3], [4]

Dezlipirea prematură a placentei, cunoscută în termeni medicali de „placentă abruptio”, presupune eliminarea prematură a placentei, aceasta fiind în mod corespunzător inserată la nivelul peretelui uterin. Aceasta poate apărea, de regulă, la sfârşitul perioadei gestaționale şi poate fi caracterizată prin sângerare vaginală care se poate exterioriza prin intermediul colului uterin sau se poate acumula în spațiul retroplacentar, însoțită de durere uterină, sensibilitate la palpare, risc de şoc hemoragic şi coagulare intravasculară diseminată. [2], [3], [4]

Prezentațiile vicioase ale fătului pot fi o consecință a sarcinii apărută după vârsta de 40 de ani. Acestea sunt reprezentate de prezentația pelvină (unul sau ambele membre inferioare sunt în extensie şi sunt prezentate înaintea feselor, iar fesele sunt prezentate înaintea corpului şi a capului) sau prezentația transversă (fătul este aşezat în uter în poziție transversă, cu prezentarea unuia dintre umeri înaintea capului şi a corpului şi aceasta datorită faptului că axul lung al fătului este poziționat perpendicular sau oblic şi nu paralel cu axul longitudinal matern). [1], [2], [3]

Naşterea prematură poate fi, de asemenea, o complicație a unei sarcini apărută după vârsta de 40 de ani. Naşterea prematură se defineşte prin apariția travaliului şi expulzarea fătului cu trei săptămâni înainte de termenul stabilit. Naşterea la termen are loc la împlinirea a 40 de săptămâni de gestație. Naşterea prematură poate apărea la 36 sau 37 de saptămâni de gestație. Manifestările clinice care pot anunța apariția unei naşteri premature sunt reprezentate de apariția contracțiilor uterine multiple (peste opt contracții pe oră), caracterizate prin durere şi presiune resimțită în toată zona pelvină, însoțite de dureri de spate, diaree, sângerări vaginale, scurgeri vaginale de consistență apoasă (care oate reprezenta lichid amniotic, fenomen cunoscut în termeni populari de „ruperea apei”). [1], [2], [3]

Greutatea mică la naştere se defineşte prin greutatea unui nou-născut mai mică decât media normală corespunzătoare genului şi vârstei micuțului. Aceasta se datorează dezvoltării deficitare a fătului în perioada vieții intrauterine. Nou-născuții care nu depăşesc 2500 de grame prezintă greutate mică la naştere. Pe lângă vârsta maternă înaintată, factorii care pot determina apariția unei greutăți scăzute la naştere sunt reprezentați de dezvoltarea insuficientă a placentei, malnutriția maternă, fumatul şi consumul de alcool pe perioada sarcinii, anemia, trombofiliile, consumul de droguri în sarcină, insuficiența renală maternă, sifilis matern, infecția maternă cu virus citomegalic, rubeolic sau cu Toxoplasma gondii, fenilcetonuria. Nou-născutul cu greutate mică la naştere poate prezenta policitemie, hipoglicemie, episoade frecvente de enterocolită, infecții frecvente şi severe, hipotermie, apnee, sindrom de detresă respiratorie, acidoză metabolică (caracterizată prin ileus dinamic, astenie, somnolență, spasme musculare, convulsii, reflexe exacerbate, hiperventilație, comă). [1], [2], [3]

Anomaliile cromozomiale reprezintă una din cele mai severe complicații care pot apărea în evoluția unei sarcini apărute peste vârsta de 40 de ani. Aceste anomalii pot fi reprezentate de trisomia 18, trisomia 21, trisomia 13 sau aneuploidii.

• Trisomia 21 este caracterizată prin apariția următoarelor aspecte patologice: cap de formă rotundă, nas turtit la bază, lungime redusă a membrelor superioare şi inferioare, aspect facial mongoloid (față rotundă, frunte bombată, fante palpebrale dispuse oblic, în sus si în afară). Trisomia 21 poate fi însoțită de malformatii cardiace, digestive, renale, cataractă şi hipotiroidism congenital.
• Trisomia 18 este caracterizată prin dolicocefalie, retard de creştere staturo-ponderală, malformații oculare, anomalii ale membrelor superioare şi inferioare, aspecte facial caracteristic, malformații cardiace, renale şi digestive.
• Trisomia 13 se caracterizează prin malformații cerebrale, anomalii oculare (ochi de dimensiuni reduse, cataractă, glaucom, absența irisului), dismorfie facială, retard psiho-motor, malformații cardiace, scheletale şi digestive, prezența chisturilor renale. [2], [3], [4]