S-a identificat o legătură între concentrațiile de litiu din creier și depresie

Cercetătorii de la Universitatea Tehnică din München, fizicieni și neuropatologi, împreună cu alți colaboratori, au descoperit, cu ajutorul neutronilor, că există o distribuție diferită a litiului în creierul persoanelor depresive față de cea identificată la oamenii sănătoși. Aceștia au încercat să determine cu exactitate distribuția litiului in creierul uman și să înțeleagă mai bine procesele fiziologice implicate în depresie.
Tulburările depresive, deși frecvent întâlnite, au numeroase cauze și nu sunt complet cunoscute încă. Printre acestea pare să facă parte și rolul litiului în patogeneza depresiei și efectele lui asupra creierului uman. Modificările patologice ale dispoziției sunt principalul factor de risc intrinsec pentru comportamentul suicidar.

Litiul, un cation alcalin monovalent, este un element des întâlnit în apa potabilă, mâncare și în bateriile reîncărcabile. Din punct de vedere medical, acesta se folosește pentru tratamentul maniei, al tulburărilor depresive, bipolare, al comportamentului agresiv și în prevenția suicidului. S-au efectuat de-a lungul timpului studii conform cărora o cantitate mai mare de litiu natural în apa potabilă determină o rată mai mică de sinucidere.

Oamenii de știință au analizat raportul dintre concentrația de litiu din substanța albă și cea din substanța cenușie a creierului, din 139 de probe din diferite regiuni cerebrale, majoritar cele implicate în modularea emoțiilor, de la trei persoane decedate. Pentru a iradia cu neutroni secțiunile subțiri ale creierului s-a utilizat instrumentul FRM II Prompt Gamma-Ray Activation Analysis (PGAA). Apoi, au comparat raportul unui pacient suicidar cu acelea ale celor doi subiecți de control.

„Un izotop de litiu este în mod special mai bun la captarea neutronilor; apoi se descompune într-un atom de heliu și un atom de tritiu”, descrie dr. Roman Gernhäuser de la Departamentul de Fizică al Universității Tehnice din München. Ulterior, elementele de descompunere sunt capturate prin intermediul unor detectoare în fața și în spatele probei, indicând cu exactitate prezența litiului în secțiunea de creier. S-a remarcat faptul că litiul era mai frecvent în substanța albă decât în substanța cenușie la subiecții sănătoși, în timp ce la persoanele cu tentative suicidare nu existau diferențe, distribuția fiind echilibrată.

În studiile anterioare, măsurătorile prin imagistică de tip RMN in vivo au arătat o imagine tridimensională a litiului distribuit în creier prin intermediul farmacoterapiei, dar din cauza limitei înalte de detecție asociată metodei, tehnica nu este suficient de sensibilă pentru a măsura distribuția endogenă fiziologică a litiului.

Avantajele tehnicii cu neutroni, spre deosebire de cele utilizate în trecut, sunt, în primul rând, că se pot examina de mai multe ori probele de creier post-mortem, deoarece rezistă în timp, și în al doilea rând, că se pot detecta cantități foarte mici de litiu, în condiții fiziologice, mai ales dat fiind faptul că în creier este în general o concentrație scăzută de litiu, dificil de măsurat.

Pe viitor, cercetătorii Universității Tehnice din München intenționează să aplice tehnica pe mai mulți participanți la studiu și să afle dacă această distribuție modificată a litiului la depresivi este o cauză sau un rezultat al bolii.

sursa: Science Daily