S-a constatat că scărpinatul agravează inflamația și totodată întărește apărarea imunitară

Scărpinatul este un comportament instinctiv și puternic asociat cu senzația de mâncărime (prurit). Pe de o parte, acesta poate agrava inflamația în afecțiuni cutanate precum dermatita sau în leziuni produse de mușcături de insecte, alimentând un „cerc vicios” în care pruritul și scărpinatul se amplifică reciproc. Pe de altă parte, cercetările recente arată că același reflex al scărpinatului poate stimula mecanismele de apărare ale pielii împotriva infecțiilor, în special cele cauzate de bacterii cum ar fi Staphylococcus aureus. Un nou studiu reușește astfel să explice aparenta contradicție între efectele negative și pozitive ale acestui obicei.

Legătura dintre mâncărime, durere și inflamație  

Autorii au folosit un model de șoarece modificat genetic care permite inactivarea selectivă a unor neuroni specializați în transmiterea senzației de mâncărime. Prin compararea șoarecilor normali cu cei la care acești neuroni erau inactivi, s-a observat că scărpinatul activează o clasă de neuroni de durere capabili să elibereze substanța P (SP).  

• Substanța P stimulează mastocitele din piele, care, la rândul lor, eliberează factori proinflamatori (precum TNF) și atrag neutrofilele la locul leziunii.  
• Această reacție determină agravarea inflamației în condiții precum dermatita sau alte forme de reacții alergice cutanate, perpetuând mâncărimea și creând disconfort cronic.

Mastocitele - element-cheie în reacțiile alergice și în răspunsul la infecții  

Mastocitele din dermă joacă un dublu rol:  

• Rol proinflamator - Ele sunt implicate în reacții alergice (prin receptorul FcεRI și IgE) și, în același timp, pot fi stimulate suplimentar de substanța P, rezultând o producție crescută de citokine și o inflamație amplificată.  
• Rol de apărare - Atunci când pielea este expusă la bacterii potențial patogene (de exemplu, S. aureus), inflamația coordonată de mastocite și neutrofile poate fi benefică prin controlul și reducerea încărcăturii microbiene.

Sinergia dintre scărpinat și activarea mastocitelor  

Experimentele au arătat că:  

• Scărpinatul crește degranularea mastocitelor și producția de TNF mai ales atunci când acestea sunt deja pregătite de reacție (prin mecanisme dependente de IgE sau de semnale inflamatorii preexistente).  
• În lipsa senzației de mâncărime sau dacă șoarecii erau fizic împiedicați să se scarpine, inflamația cutanată era mai puțin pronunțată, dar și capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor scădea.  
• Când neuronii specializați în transmiterea mâncărimii sau cei implicați în eliberarea substanței P erau inactivați, mastocitele nu mai primeau „semnalul” suplimentar care potența inflamația; în paralel, apărarea locală împotriva microbilor era mai puțin eficientă.

Implicarea microbiomului cutanat  

O constatare importantă este că prin scărpinat se poate modifica microbiomul de la suprafața pielii. Deși în contextul dermatitei cronice acest lucru nu este întotdeauna benefic, în cazul unei infecții acute, modificarea compoziției florei cutanate și recrutarea masivă a celulelor imune pot să împiedice multiplicarea excesivă a bacteriilor. Astfel, acțiunea mecanică a scărpinatului și reacția inflamatorie generată pot avea un efect protector.

Semnificația medicală și viitoare direcții de cercetare  

• Efect negativ: În afecțiunile cronice (dermatite, eczeme, reacții alergice), răspunsul de scărpinare agravează leziunile și poate deveni patologic prin creșterea inflamației locale.  
• Efect benefic: Reflexul de a te scărpina ar fi putut evolua pentru a asigura o formă suplimentară de apărare a pielii, ajutând la îndepărtarea agenților patogeni și la stimularea unei reacții imune puternice.

Descifrarea circuitului neuroimun implicat (neuroni care eliberează substanța P, activarea receptorilor mastocitari) deschide perspective pentru viitoare abordări terapeutice. În special, blocarea selectivă a căilor care provoacă inflamație excesivă, menținând în același timp beneficiul antimicrobian, ar putea atenua disconfortul pacienților cu boli cronice ale pielii.

Concluzie  

Aceste descoperiri oferă o privire de ansamblu asupra paradoxului scărpinatului: deși agravează inflamația și pruritul în bolile cronice, joacă și un rol vital în stimularea imunității locale. Identificarea modului în care scărpinatul activează axa neuroimună cutanată creează premise pentru strategii terapeutice mai personalizate, menite să diminueze mâncărimea și inflamația patologică, fără a sacrifica avantajul defensiv împotriva infecțiilor.