Hidroclorotiazida și cancerul de piele non-melanom

Carcinomul scuamos și carcinomul bazocelular se reunesc sub deumirea colectivă de cancere de piele non-melanom, care constituie cele mai frecvente afecțiuni maligne la om, cu o incidență în creștere la nivel global.

Află mai multe informații despre cancerul de piele non-melanom din articol. 
Factorii de risc pentru cancerul de piele non-melanom cuprind fototipul de piele foarte albă, imunosupresia, istoricul familial de cancer de piele nonmelanomatos și expunerea excesivă la lumină ultravioletă naturală sau din surse artificiale.

Citește pe larg despre clasificarea tipurilor de piele în articol. 
Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic care face parte din clasa antihipertensivelor și este un medicament  puternic fotosensibilizant, asociat cu reacții cutanaate fototoxice și fotoalergice, inclusiv manifestări  specifice lupusului drog-indus.

Citește mai multe despre fotosensibilitatea indusă de medicamente aici. 
Hidroclorotiazida a fost de asemenea asociată cu alterarea ADN-ului sub acțiunea radiațiilor UVA la modelele experimentale.

Află mai multe informații despre radiațiile ultraviolete în articol. 
Deorece hidroclorotiazida reprezintă cel mai comun diuretic prescris în Statele Unite și Europa de Vest, și se găsește în diverse preparate medicamentoase indicate în tratamentul hipertensiuni, frecvent cu antagoniștii receptorilor angiotensinei II/sartani, autorii studiului au aprofundat relația dintre tratamentul cronic cu tiazide și cancerul de piele non-melanom.

În acest scop a fost proiect un studiu caz-control în cadrul căruia au fost folosite datele colectate între 2004-2012 din Registul Danez de Cancer, fiind identificate 71.533 cazuri de carcinom bazocelular, respectiv 8.629 cazuri de carcinom scuamos. Datele colectate au fost puse în relație cu Registrul de Evidență al Prescripțiilor Medicale pentru a determina expunerea cumulativă la hidroclortiazidă, și apoi controlate cu informațiile provenite de la grupul de control. Astel s-a constat că:

• Utilizarea unor doze mari de hidroclortiazidă (≥ 50.000 mg) a fost asociată cu majorarea raportului șanselor (odds ratios, Ors) de a face carcinom scuamos și bazocelular cu 1,29, respectiv cu 3,98.
• Pacienții expuși la doze de hidroclortiazidă >200.000 mg au prezentat cele mai crescute valori OR, 1,54 în cazul carcinomului bazocelular, respectiv 7,38 pentru carcinomul scuamos.
• Proporția cancerelor de piele care pot fi atribuite administrării hidroclortiazidei a fost de 9% în cazul carcinomului scuamos, respectiv 0,6% pentru carcinomul bazocelular.
• Cea mai puternică asociere a administrării de hidroclortiazidă a fost stabilită cu expunerea excesivă la soare a membrelor inferioare.
• Nu a fost identificată o altă asociere între carcinomul de piele non-melanom și medicația antihipertensivă.

Datele rezultate nu dovedesc cauzalitatea în cazul administrării hidroclortiazidei și a cancerelor de piele non-melanom. Însă trag un semnal de alrmă în ceea ce privește adoptarea unor comportamente preventive în special la persoanele cu factori de risc pentru aceste tipuri de cancer care urmează tratament cu diuretice tiazidice cum ar fi utilizarea corectă a cremelor pentru protecție solară, limitarea expunerii la radiații, etc.

Bucură-te de soare cu grijă

Sursa: Medscape Dermatology