Ruminarea asupra gândului de a fi singur este mai strâns legat de depresie decât de singurătatea reală

Depresia este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală, afectând aproximativ 280 de milioane de persoane la nivel mondial. Pe durata pandemiei de COVID-19, rata tulburărilor depresive a crescut cu peste 25% doar în primul an. În acest context, singurătatea s-a dovedit a fi un factor critic de risc pentru depresie, fiind definită ca o stare neplăcută rezultată din nevoile interpersonale neîmplinite. Legătura strânsă dintre singurătate și depresie este evidențiată de numeroase studii și în teorii.

Rolul ruminației și ipoteza perseverenței cognitive

Una dintre modalitățile de a explica legătura dintre singurătate și depresie este rolul ruminației, un proces caracterizat de gânduri repetitive, intruzive și dificil de controlat, centrate pe stări negative. Acest concept se suprapune parțial cu alte procese psihologice (de exemplu, îngrijorarea, auto-focalizarea negativă), dar componenta esențială rămâne repetitivitatea cognitivă după expunerea la stresori.

Ipoteza perseverenței cognitive susține că procesele ruminative pot media impactul stresorilor asupra sănătății mintale și fizice. Practic, stresorii (fizici sau sociali) declanșează reacții acute de stres care, în contextul cronicizării, se mențin prin gânduri ruminative și mențin organismul într-o stare de hiper-vigilență. Activarea repetată a sistemelor cardiovasculare, imune și neuroendocrine poate favoriza în timp apariția unor tulburări emoționale sau organice. Adaptând această teorie la singurătate, se consideră că persoanele care se simt frecvent singure pot dezvolta un tipar de ruminație îndreptat asupra sentimentului de izolare, ceea ce, în timp, le predisune la depresie.

Evidențe empirice privind relația dintre singurătate, ruminație și depresie

Numeroase studii au demonstrat corelația puternică dintre depresie și ruminație, precum și dintre singurătate și ruminație. Cercetări recente sugerează că ruminația ar putea juca un rol transdiagnostic în relația dintre singurătate și depresie, acționând fie ca mediator (singurătatea duce la creșterea ruminației, care apoi favorizează depresia), fie ca moderator (efecte specifice pentru anumite tipuri de singurătate, cum ar fi singurătatea față de părinți).

Totuși, majoritatea acestor studii au tratat conceptele de singurătate, ruminație și depresie în mod global, analizând scoruri totale la chestionare de autoevaluare. Astfel de analize pot omite detalii relevante despre cum interacționează fiecare simptom al depresiei cu anumite gânduri ruminative sau cu anumite aspecte ale singurătății.

Conceptul de depresie este recunoscut ca fiind eterogen: există numeroase combinații de simptome ce pot apărea la persoane diferite. La fel, singurătatea poate fi împărțită în dimensiuni emoționale, sociale, relaționale sau colective, iar ruminația poate cuprinde mai multe tipuri de gânduri repetitive despre propriile probleme. Prin urmare, analizarea acestor constructe la nivel de item (rețea de simptome și idei) oferă o imagine mai granulară asupra modului în care interacționează.

Cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong (HKU) au realizat un studiu transversal pe 900 de adulți (vârsta medie de 26 de ani), excluzând persoanele cu scoruri scăzute la evaluarea cognitivă (Montreal Cognitive Assessment, MoCA) și pe cei care nu au finalizat complet chestionarele.

În prima etapă, a fost testat un model de mediere folosind scorurile totale ale fiecărui chestionar. Rezultatele au arătat că longevitatea ruminației acționează ca mediator semnificativ: singurătatea se corelează pozitiv cu depresia, parțial prin intermediul ruminației. Ulterior, s-a utilizat o analiză de rețea pe itemi individuali (singurătate→ depresie și singurătate → ruminație → depresie pentru a investiga cum interacționează fiecare întrebare din chestionar. Concluziile majore includ:

În rețeaua care include doar singurătate și depresie, nu a rezultat o conexiune stabilă între itemii de singurătate și simptomele depresive.
Introducerea ruminației în rețea (singurătate → ruminație → depresie) a evidențiat două „simptome punte” majore: „cât de des te simți singur” și „cât de mult te gândești la faptul că te simți singur”, care leagă direct singurătatea de restul rețelei. Ele s-au corelat puternic, sugerând că ruminația specifică asupra singurătății poate facilita tranziția de la singurătate la simptome depresive.
Rezultatele confirmă ipoteza că singurătatea nu duce automat la simptome depresive, ci necesită intervenția gândurilor ruminative prelungite asupra stării de izolare.

Implicații clinice

Având în vedere că „ruminarea asupra singurătății” reprezintă nodul principal care leagă sentimentul de singurătate de simptomele depresive, intervențiile psihoterapeutice, precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT), ar putea fi direcționate pentru a întrerupe acest cerc vicios. Un obiectiv posibil este încurajarea reinterpretării realității sociale și focalizarea pe strategii de reangajare socială, mai degrabă decât pe ruminație negativă despre singurătate.

De asemenea, reducerea ruminației poate îmbunătăți și răspunsul la tratamentul depresiei, ținând cont de faptul că gândurile repetitive negative sunt asociate cu rezistența la tratament. Pentru populația tânără și relativ sănătoasă din punct de vedere mintal (categoria cea mai frecventă în acest eșantion), oprirea timpurie a ruminației despre singurătate poate preveni agravarea spre episoade depresive de intensitate crescută.

Limitări și direcții de cercetare viitoare

Una dintre limitările studiului este faptul că a fost realizat pe un eșantion comunitar, cu majoritatea participanților femei. Analizele de comparație între genuri nu au găsit însă diferențe semnificative în structura rețelelor, sugerând că rezultatele pot fi reprezentative la nivel general.
Fiind vorba de un studiu transversal, nu se poate confirma un sens cauzal definitiv (deși analiza grafică direcționată sugerează un parcurs de tip singurătate → ruminație → depresie). Este nevoie de studii longitudinale și, ideal, intervenționale pentru a confirma cauzalitatea.
Deși chestionarele utilizate sunt recunoscute și au validitate ridicată, nu capturează în totalitate diversitatea dimensiunilor singurătății, ruminației sau depresiei. Studiul invită la replicări viitoare cu alte instrumente, eșantioane clinice și culturi diferite, pentru a extinde generalizabilitatea rezultatelor.

Concluzii

Acest studiu evidențiază importanța abordării singurătății și depresiei dintr-o perspectivă detaliată, la nivel de itemi, prin prisma unei analize de rețea. Rezultatele sugerează că simpla percepție a singurătății nu declanșează inevitabil simptome depresive, ci mai ales ruminația repetitivă despre sentimentul de izolare. Dacă este contracarată prin intervenții psihoterapeutice adaptate, ruminația focalizată pe singurătate poate fi un punct-cheie prin care să se reducă riscul de dezvoltare sau agravare a depresiei. Prin urmare, eforturile de prevenție și tratament ar trebui să se concentreze atât pe ameliorarea sentimentului de singurătate, cât și pe dezactivarea gândurilor ruminative legate de aceasta.

Data actualizare: 17-01-2025 | creare: 17-01-2025 | Vizite: 46

Bibliografie

Jingyi Luo, Nichol M. L. Wong, Ruibin Zhang, Jingsong Wu, Robin Shao, Chetwyn C. H. Chan, Tatia M. C. Lee. A network analysis of rumination on loneliness and the relationship with depression. Nature Mental Health, 2024; 3 (1): 46 DOI: 10.1038/s44220-024-00350-x

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Beneficiile meditației Mindfulness pentru adulții care se confruntă cu dependența de jocurile video

Un studiu recent publicat în JAMA Network Open a explorat eficacitatea și mecanismele neuronale implicate în int...

Diagnosticul psihiatric - lipsit de valoare științifică

Un nou studiu, publicat în Psychiatry Research, a concluzionat că diagnosticele psihiatrice nu pot fi folosi...

Cercetătorii au descoperit o legătură între consumul de alimente grase și apariția anxietății

Cercetări recente de la University of Colorado Boulder sugerează că consumul de alimente bogate în grăsimi poa...

Privarea de leucină poate avea efecte antidepresive
Un nou studiu identifică regimul optim de tratament pentru adulții în vârstă cu depresie majoră
Mamele care alăptează au un risc mai mic de boli mintale
Anul de studiu poate duce la erori de diagnosticare a ADHD la școlari

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Singurătatea la bătrânețe

Singurătatea la bătrânețe nu este doar o experiență emoțională, ci o problemă mai mare decât credem. Cân...

Singurătatea dăunează longevității

Cercetătorii au ajuns la concluzia că singurătatea și izolarea influențează longevitatea în aceeași măsur�...

Singurătatea ne poate îmbolnăvi

Singurătatea este mai mult decât un sentiment: pentru persoanele în vârstă, izolarea socială reprezintă un f...

Singurătatea poate crește riscul de boli cardiovasculare

Singurătatea ar putea crește riscul de tulburări mentale

Tendința spre singurătate – moștenită genetic?

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum