Rolul sindromului metabolic în fibroza hepatică

Leziunile hepatice cronice duc la dezvoltarea fibrozei hepatice în aproximativ 25% din cazuri, ca răspuns la diferiți factori inițiatori. Sindromul metabolic, caracterizat prin obezitate și rezistență la insulină, este forța motrice principală pentru steatohepatita non-alcoolică (NASH). Într-un articol nou publicat în eGastroenterology, Profesorul Wajahat Mejel de la Universitatea Yale a examinat caracteristicile comune ale răspunsului fibrotic hepatic și rolul sindromului metabolic în mecanismele individuale ale fibrozei hepatice.

Mecanismele Fibrozei Hepatice

Fibroza hepatică apare atunci când celulele stelate hepatice (HSC) se transformă în miofibroblaste. Aceste miofibroblaste sunt responsabile pentru producerea matricei extracelulare, care este componenta principală a țesutului cicatricial. HSC pot fi activate de diverși factori, inclusiv leziuni ale celulelor hepatice, inflamație și expunere la toxine.

Odată activate, HSC suferă mai multe schimbări, inclusiv proliferare crescută, producția de factori de creștere și citokine proinflamatorii, și secreția de enzime de degradare a matricei. Aceste schimbări duc la depunerea de țesut cicatricial, care poate duce în cele din urmă la insuficiență hepatică.

Rolul Celulelor T CD8+

Celulele T CD8+ joacă un rol semnificativ în leziunile hepatice asociate cu sindromul metabolic. Aceste celule activează HSC și induc rezistența la insulină. În modelele de steatohepatită non-alcoolică la indivizii slabi, celulele T CD8+ nu par să afecteze semnificativ leziunile hepatice sau activarea HSC. Cu toate acestea, în modelele de steatohepatită non-alcoolică la indivizii obezi, celulele T CD8+ sunt reduse, asociate cu o creștere a leziunilor hepatice și a activării HSC.

Factori Genetici și de Mediu

Dezvoltarea steatohepatitei non-alcoolice este un proces complex care implică factori genetici și de mediu. Contribuția genetică la steatohepatita non-alcoolică este estimată să fie între 20 și 70%, dar acest număr poate varia în funcție de populația studiată și de definiția steatohepatitei non-alcoolice. Factorii de mediu care contribuie la steatohepatita non-alcoolică includ obezitatea, sindromul metabolic și anumite medicamente.

Concluzii și Implicații Terapeutice

Fibroza hepatică este o caracteristică comună a tuturor tipurilor de leziuni hepatice cronice, dar fibroza hepatică indusă de sindromul metabolic are aspecte unice. Înțelegerea acestor interacțiuni celulare este esențială pentru dezvoltarea de terapii pentru fibroza hepatică.