Rinoplastie - tehnici

Modelarea piramidei nazale si a cailor respiratorii nazale se face prin modificarea dimensiunilor cartilaginoase si osoase, folosind diferite tehnici ce necesita uneori si aport de tesut din alte parti ale corpului sau de repozitionare ale unor elemente structurale folosind anumite metode si tipuri de suturi.

Informarea si intelegerea procedurilor de chirurgie a nasului sunt pasi esentiali inainte de a opta pentru aceasta metoda de imbunatatire a aspectului nasului si de redare a echilibrului facial.

Scopul rinoplastiei  este de a obtine un nas estetic, armonizat cu proportiile faciale, fara a interfera cu functiile normale, anatomice ale acestuia.

Tipul de piele, etnia si varsta sunt factori importanti in discutiile premergatoare operatiei. Inainte de a fi alterate structurile nazale, trebuie sa existe certitudinea ca au ajuns la maturitate deplina: 15-16 ani, la fete si ceva mai tarziu in cazul baietilor), exceptie facand cazurile de probleme respiratorii ce necesita interventie chirurgicala.

Inainte de a lua o decizie, trebuie sa analizati si alte alternative care vi s-ar putea potrivi mai bine. Pentru echilibrarea trasaturilor fetei, se pot recomanda proceduri precum blefaroplastia, augmentarea barbiei, lifting-ul facial.

Tehnici nechirurgicale de corectie a nasului

Procedura nechirurgicala de rinoplastie se refera la remodelarea nasului cu ajutorul substantelor injectabile de umplere a tesuturilor moi (Botox cosmetic, Restylane, Radiesse).  Remodelare neinvaziva a nasului se efectueaza ambulatoriu, fara anestezie.
Timpul operator este de aproximativ 15 minute.

Numita si „rinoplastie de umplere”, procedura nechirugicala are rolul de a netezi, umple si estompa trasaturile ascutite ale nasului, de a schimba unghiul varfului nasului, a restaura simetria nazala si a oferi un aspect cu dimensiuni reduse.

O alta varianta de remodelare nechirurgicala, in ceea ce priveste rinocorectia sunt si inserturile nazale flexibile, plasate in nara, intre varf si capatul terminal al nasului. Aceste inserturi remodeleaza forma nasului doar pe durata purtarii.

Aceaste metode nechirugicale pot corecta numai problemele estetice ale nasului, insa nu si cele de ordin functional.

Beneficiile procedurilor nechirurgicale de rinoplastie sunt:

• rezultate mai rapide
• invazivitate redusa la nivelul tesuturilor
• timp de vindecare mai scurt
• durere minima sau absenta

Trebuie avut in vedere faptul ca rezultatele astfel obtinute nu sunt permanente.

Candidatii ideali pentru o procedura nechirurgicala de rinoplastie:

• pacientii care au de corectat aspecte inestetice minore, care nu doresc o metoda invaziva si doresc rezultate imediate
• pacientii care au adancituri depresionare sau „cocoase” (supradenivelare) la nivelul podului nazal

Ca in cazul oricarei proceduri medicale, fie ea chirurgicala sau nu, starea buna de sanatate a persoanei si asteptarile realiste privind rezultatele sunt premise obligatorii.

Metode chirurgicale folosite in rinoplastie

In privinta rinoplastiei chirurgicale, exista doua cai de abordare incizionala.

Metoda inchisa

Este abordare endonazala, pentru o corectie minora a nasului. Inciziile sunt realizate in interiorul nasului, fara a fi vizibile. Fiind o interventie realizata indirect, cu restrictii severe cu privire la volumul de tesut vizibil in timpul operatiei, este o metoda recomandata pentru rinoplastiiile simple.

Principalele avantaje ale metodei sunt traumatizarea redusa a nasului, alaturi de efecte postoperatorii (tumefiere, echimoze) reduse.

Metoda deschisa

Rinoplastia prin abordare externa se executa pentru o corectie majora a nasului: toate inciziile sunt interne, cu exceptia uneia de dimensiuni mici ( 3-4 mm) realizata transversal, peste columela (portiunea dintre varful nasului si buza superioara, dintre nari).

Incizia de pe tesutul separator al narilor (columela) va oferi acces pentru a expune tesuturile subiacente si a le remodela, prin indepartare, rezectie, sectionare, augmentare, repozitionare, remodelare.

In ambele metode chirurgul va separa pielea si tesuturile moi ale nasului de scheletul osteocartilaginos. Cartilajele si oasele de la acest nivel vor fi remodelate, dupa care se vor sutura inciziile (adesea suturi resorbabile), se va pansa si imobiliza nasul printr-un pansament endonazal.

In unele cazuri, chirurgul poate modela o portiune a cartilajului nazal de la nivelul septului (grefa osoasa) pentru a intari si remodela forma nasului. Daca septul nu prezinta suficient cartilaj pentru a preleva o grefa, aceasta poate fi preluata din conca auriculara (depresiunea centrala a pavilionului urechii), din grefa costala, ori de la nivelul craniului sau soldului (mai rar).
De asemenea, pot fi folosite implanturi sintetice pot fi folosite pentru augmentarea puntii nazale.

Rinoplastia secundara, numita si rinoplastie de revizie, reprezinta interventia chirurgicala de corectie a unor probleme estetice care persista in urma unei rinoplastii anterioare. Aceasta poate fi efectuata atat prin metoda inchisa, cat si prin cea deschisa. Cu toate acestea, se prefera metoda deshisa pentru mai multa precizie si acces facil.
Avand in vedere interventia suplimentara asupra acelorasi elemente de structura, trauma este mai mare.

Tehnici de remodelare a nasului

Eliminarea „en bloc“ (integrala) a supradenivelarii de pe puntea nazala

Se utilizeaza un scalpel (bisturiu cu taisul convex) cu care se efectueaza o incizie in tesutul osteocartilaginos al „cocoasei”, pentru a crea o articulatie la jonctiunea cartilajului cu osul.
Osteotomul (instrument chirurgical pentru taierea oaselor, extrem de ascutit) avanseaza in os prin tamponare usoara, realizand excizia unei cantitati mici de cartilaj, pentru finisarea profilului si umplerea sau pilirea osului, in vederea netezirii.

Osteotomia

Prin osteoctomie se realizeaza rezectia unui os bolnav, implicand taierea si fragmentarea oaselor nazale. Nu este o tehnica necesara in toate interventiile de rinoplastie;
Aceasta tehnica este folosita pentru a reduce cocoasele nazale, dar si pentru a imbunatati aspectul unui nas stramb, deviat sau pentru a ingusta puntea unui nas largit.

Grefele expansoare

Grefele expansoare reprezinta benzi rectangulare de cartilaj, sunt plasate intre sept si cartilajele superioare laterale, pentru augmentarea treimii mediane a nasului.

Materialele sintetice de implant sunt utile atunci cand pacientul nu dispune de tesut suficient pentru grefare sau nu accepta alte interventii de prelevare a cartilajului de la nivelul propriului corp. Principalele probleme cu materialele de augmentare sunt riscul crescut de infectie si de respingere a implantului.

In cazul in care sunt necesare grefe mai puternice, care sa sigure suport suplimentar in cazul unei rinoplastii reconstructive, cartilajul costal este sursa ideala pentru prelevare a grefei.  Dezavantajele acestei tehnici sunt necesitatea realizarii unei noi incizii pentru prelevare, cat si faptul ca in timp, acestea se contracta si se indoaie (pierd din capacitatea de sustinere).

Tehnici de remodelare a varfului nazal

Tehnici specifice de suturare

O metoda conservatoare, insa fiabila de remodelare a formei varfului nasului este folosirea unor anumite tehnici de suturare care sa redefineasca varful bulbos al nasului sau pentru a-i aplica un efect de lifting (proiectare si rotatie).
Acesta sunt tehnici sigure de remodelare, avand in vedere ca nu implica rezectia chirurgicala.

Suturile „imprumuta” din peretii laterali cartilaginosi ai nasului si ii redirectioneaza prin sutura, astfel incat sa se armonieze medial intr-un aspect placut si echilibrat cu restul trasaturilor nazale.

Rezectia cefalica

Aceasta are loc rezectia unui exces de cartilaj din varful nasului, pentru a obtine efectul de ingustare a varfului acestuia.

Grefe autologe de cartilaj

Se realizeaza din cartilajul propriu (sept, auricular, costal) folosit adesea pentru a aditie de grefa pe varful nasului, cu scopul de a-l recontura, de proiectie a nasului, de lungire sau din ambele motive. Grefa rectangulara din cartilaj este plasata intre peretele medial din varful nasului si varful cartilajului nazal, pentru a oferi suport aditional in varful nasului.

Grefa de cartilaj auricular este cea mai indicata pentru augmentarea varfului nasului.

Materiale de augmentare a tesuturilor moi

Acestea pot fi plasate sub piele, la nivelul jonctiunii dintre baza nasului si buza superioara, pentru a rezolva problemele de proeminenta sau retractie a legaturii dintre cele doua elemente sau pentru augmentarea bazei unghiului nazolabial.

Rezectia bazala

Se realizeaza rezectia interna unei portiuni laterale, exterioare a narilor, pentru a ingusta o baza nazala mult prea largita.

Tehnici chirurgicale pentru remodelarea nasului, in functie de originea etnica

Nasul tesit caucazian poate fi remodelat cu ajutorul unor grefe de cartilaj pentru a oferi un contur mai rafinat. Pentru a miscora o baza nazala mult prea larga, se realizeaza trei incizii (la baza nasului, exterior, pentru fiecare nara si transversal la nivelul columelei).

Pentru o definire mai precisa a nasului, pot fi adaugate mici implanturi artificiale la nivelul puntii nazale.

Daca sunteti posesorul unui nas cu anumite trasaturi etnice si doriti remodelarea acestuia, discutati cu medicul chirurg posibilitatea de va pastra trasaturile si dupa rinocorectie. Acesta trebuie sa fie capabil sa adapteze tehnicile chirurgicale in functie de specificul profilului dumneavoastra.

Obiectivul principal al chirurgului este de a obtine un nas cu un aspect placut si drept, pentru a oferi echilibru si simetrie faciala, indiferent de originea etnica a pacientului.

Rinoplastia - timpi operatori de desfasurare a procedurii

Anestezia

Pentru rinoplastia primara, se recomanda anestezia locala cu sedare intravenoasa, sau chiar anestezia generala. In cazul rinoplastiei secundare, avand in vedere complexitatea procedurii, este recomandata anestezia generala.

In cazul injectiilor intradermale de remodelare a conturului nasului, anestezia locala este suficienta.
Anestezia locala reprezinta, in general, un amestec de lidocaina si epinefrina care sa amorteasca zona si sa reduca temporar vascularizarea.

Incizia

In cazul metodei inchise, inciziile sunt ascunse in interiorul cavitatii nazale, in timp ce in cazul metodei deschise apare o incizie transversala, externa, pe columela.

Remodelare – rinocorectie

Medicul chirurg poate reduce sau augmenta structurile nazale cu cartilaj grefat din alte zone ale corpului. Daca septul este deviat, acesta poate fi indreptat, iar proiectiile din interiorul nasului sunt reduse, pentru a imbunatati respiratia.
In cazul in care are loc o rinoplastie de reductie, nasul este micsorat, reconturat intr-o forma mai rafinata, astfel exista posibilitatea ca narile se para mai mari in comparatie cu celelalte elemente structurale.

Dupa aproximativ 6 luni- 1 an (dupa normalizarea aspectului nasului), se poate realiza are loc reductia marimii narilor (excizia unei portiuni din nara, printr-o incizie in cuta de jonctiune a nasului cu obrazul). In acest caz, pot ramane cicatrici permanente. O alta bordare este reductia narilor prin incizia interna a bazei nazale (excizia tesutului are loc intern).

Suturare

Dupa remodelarea structurii nasului, pielea si tesuturile moi sunt redrapate iar inciziile, suturate (suturi resorbabile si suturi nedizolvabile - indeperatate dupa cateva zile).
O atela poate fi aplicata in exteriorul nasului pentru a fixa si retine noua forma modelata a nasului, pe masura ce are loc procesul de vindecare. Materialul absorbant poate fi folosit in interiorul nasului pentru a mentine stabilitatea de-a lungul septului.
In mod alternativ, suporturi moi nazale permit o respiratie normala postoperativ.

Candidatii potriviti pentru rinoplastie

• persoanele nemultumite de forma sau anumite trasaturi ale nasului care nemultumesc, din motive estetice obiective
• persoanele cu o forma a nasului care impiedica respiratia normala
• cei afecteti de imbatranirea pielii si flaciditatea trasaturilor faciale, inclusiv a nasului
• persoanele care au suferit accidente, traume, malformatii ale nasului, ce pot fi ameliorate cu ajutorul rinoplastiei reconstructive

Nu exista o limita superioara de varsta pentru apelul la aceasta interventie, atata vreme cat pacientul este apt pentru operatie atat din punct de vedere medical, psihic, emotional si fizic si intruneste criteriile necesare pentru a fi un candidat eligibil pentru o rinoplastie.

Evolutia postoperatorie dupa rinoplastie

• In primele 24 ore nu veti putea respira pe nas, din cauza unor mese, care au ca scop compresia mucoasei si prevenirea edemului si a sangerarilor.
• Trebuie sa mentineti capul intr-o pozitie ridicata, inclinata primele 24 de ore.
• Dressingul posteoperator este indepartat dupa 3-5 zile, iar starea pacientului va deveni mai confortabila.
• Vindecarea partiala va dura cateva saptamani, rezultatele finale vor fi vizibile dupa aproximativ 1 an.
• Dupa o luna, 85 % din umflatura se estompeaza, in timp ce zonele vinetii se estompeaza in cateva zile.  
• Evitati orice trauma la nivelul nasului (in special in prima saptamana dupa interventie).
• Nu va suflati nasul! Daca e nevoie, folositi decongestionanti nazali.
• Evitati activitatile fizice, expunerea la soare, efortul fizic pe durata recuperarii
• Nu purtati ochelari de vedere sau de soare! Presiunea exercitata de acestia pe puntea nazala poate provoca durere dar si efecte secundare in vindecarea inciziei (fie folositi lentile de contact, fie puteti folosi un bandaj specific prescris de medic care protejeaza nasul) .
• Este extrem de important sa renuntati la fumat cu cel putin trei saptamani inainte de interventie. Fumatul determina incetinirea procesului de vindecare, un risc mai mare de infectie, cicatrizare inestetica.